Având în vedere că d-l D.P. Aligică a fost prudent văzând textele incriminate și nu s-a pronunțat categoric, înclin să cred mai degrabă că povestea asta arată altfel.

Și că, în esență, nu e vorba de Ponta și doctoratul său, care nici nu interesează pe nimeni cu adevărat, la urma urmei. Căci Ponta e un procuror a cărui activitate nu cred că e condiționată de titlul său universitar. Poate să facă rechizitorii corecte fără particula „dr.” înaintea numelui.

Și mai cred că, în substratul poveștii, avem o chestie mai nasoală decât un plagiat amărât, pentru o „manga” cum laude. Mă tem că e vorba despre o metodă consacrată, de un tipar al delăsării și dezinteresului pentru acuratețea informației, pentru calitatea muncii, pentru acribia cărturărească de odinioară, pentru seriozitatea ce (presupunem că) există la acest nivel de studii.

Dacă tot a făcut o listă bibliografică a autorilor folosiți în lucrare, de…