Am citit cu mare interes, pe blogul „România Evanghelică”,  un articol care m-a pus pe gînduri. Am încercat să-mi pun ideile în ordine şi să vi le împărtăşesc şi dumneavoastră.

În primul rînd, cel care a scris articolul respectiv este, după opinia mea, o personalitate atipică, în sensul pe care-l dau eu oamenilor care ies, cu sau fără vrerea lor, din decor. Nu spun accentuată, pentru că aia e cu totul altceva.

Mai mult decît atît, încerc să fac abstracţie de omul în cauză, să  nu mă refer la viaţa sa, la necazurile sale domestice sau de alt gen, ci să urmăresc doar ideea (sau ideile) care m-au determinat să scriu postarea.

Personalităţile atipice, cele care nu se încadrează într-o anumită categorie, care sfidează, de multe ori, tradiţiile, legile nescrise ale unei societăţi numite, adeseori, burgheze, cu alte cuvinte temperamentele artistice prin excelenţă, dau impresia, la un moment dat, că…