În urmă cu cîteva luni am predicat în biserică despre ucenicizare. Era un context potrivit pentru că tocmai se botezaseră patru “suflete”. Am întrebat cine din biserică se vor ocupa de ele. Am observat priviri semnificative, dar nu s-a mers mai departe. Mulţi au fost interesaţi de subiect, am discutat despre asta, dar se pare ca nu a prins în final. Mă gîndesc că din mai multe motive.

Pornind de la conceptul de biserică observăm că suntem de cele mai multe ori interesaţi de ceea ce se întîmplă în clădirea unde se adună biserica cîteva ore pe săptămînă, ceea ce îngustează foarte mult nu numai definiţia bisericii, ci şi preocuparea ei principală. Ca urmare accentul se pune pe activitatea poporului lui Dumnezeu la închinare pentru a-l lăuda pe Dumnezeu şi pe primirea şi darea de învăţătură dogmatică. De aici rezultă o lipsă de preocupare dincolo de zidurile clădirii şi dincolo…