Mă aflu în casa pastorului bisericii reformate baptiste pe care o frecventez în Padova, Pietro Bolognesi. Din vorbă în vorbă ajungem să discutăm despre realităţile evanghelice de pe plaiurile mioritice, în balanţă cu cotidianitatea evanghelică din Italia. Vorbă multă, sărăcia omului, aşa că sintetizez discuţia spunînd că, printre altele, i-am transmis pastorului că tatăl meu ar fi exclus toate femeile din biserica din Padova, începînd cu însăşi soţia pastorului. Motivul? Cercei, pantaloni la biserică etc. Cred că ideea s-a înţeles. Pastorul a rămas extrem de surprins şi, în acelaşi timp, întristat că aceste lucruri se mai află printre problemele majore ale evanghelicilor din România astăzi. Este trist că „lanţul şi cercelul” ajung să fie semne identificatoare ale (non)apartenenţei evanghelice. Ceea ce spune multe (sau puţine?) despre înţelegerea a ceea ce înseamnă cu adevărat „trăirea în Duhul”.