Pantoful ravnit si ranile de dupa…

Ni s-a întâmplat tuturor să ne fixăm privirea într-o vitrină sau pe un raft şi să nu o mai putem dezlipi, de parcă acolo ar zace, frumos ambalată, însăşi fericirea. Ceea ce îţi obligă ochii să nu clipească şi îţi intensifică bătăile inimii, are o culoare splendidă, forme unduioase, curbate atât de perfect, şi piesa de bază: tocul. Ah, tocul care are un rol atât de esenţial în viaţa ta socială. Reuşeşte să îţi anunţe sosirea cu câteva minute chiar înainte să apari, e o carte de vizită, ,,înrudită’’  cu aceea pe care domniţele nobile o trimiteau odinioară printr-un valet ca să fie introduse în cercul societăţii la petreceri.

Descendentele acelor reputate domniţe se confruntă însă cu o minusculă problemă; cartea de vizită folosită de stră-străbunicuţe nu producea răni în contact cu pielea, ca şi pantoful mirific, mult râvnit, probat şi cumpărat. E de ,,puţină’’ importanţă problema, ce femeie stă să facă analiza rănilor lăsate de pantofi, pe baza ideii că cel care lasă urme nu doar pe asfalt ci şi pe piele, poate fi înlocuit uşor. La un moment dat însă vine o vreme când ţi se face lehamite de ,,jocul’’ acesta şi te cuminţeşti alături de o pereche de balerini coloraţi sau converşi…

E despre pantofi, răni, şi mai mulţi pantofi, dar de fapt e vorba despre alegeri. Cum se face că ceea ce alegem noi, deşi uneori e bine gândit şi sortat pe toate feţele; lasă în urmă printre consecinţe, nişte răni care nu se mai închid?! O să îmi spuneţi că nu mereu se lasă cu julituri, folosind termenul copilărei, dar asta înseamnă că nu v-aţi căutat bine în suflet; că timpul le vindecă pe toate, deşi nu pricep filtrând prin logică, când şi-a luat stimabilul diploma de medic şi ce metode ar putea folosi, exceptând curgerea lui pasivă, indiferentă faţă de muritori şi neoprită deocamdată. ,,Metoda’’ asta a curgerii are ca rod însă doar o simulare a uitării, cu alte cuvinte pe măsură ce te îndepărtezi temporal de ziua faptei sau alegerii cu pricina, ai senzaţia că ai uitat; când ceea ce se întâmplă e că ţi-ai luat prvirea de la rană şi ai întreprins şi alte activităţi.  Apoi vin zile când un fapt sau gest, aparent banale, te pun în oglindă cu rana ta şi atunci toate cârjele, inclusiv timpul, te părăsesc ca să găsească pe altcineva.

Tu realizezi atunci că vocea aceea micuţă a conştiinţei care îţi spunea că nu ai nevoie de uitare şi călătorie prin timp ci de vindecare, nu mai poate fi redusă la tăcere pentru că îi dai dreptate.

Cum rămâne cu alegerile pe care le fac sau încearcă să le ia alţii pentru noi? Consecinţele lor sunt uneori răni şi mai purulente, adânci şi supărătoare. Deoarece modul complet şi uimitor în care am fost creaţi să fiinţăm, nu permite unui suflet să încerce să trăiască şi să stăpânească peste două trupuri; aceasta ar putea fi definiţia alegerilor luate pentru altcineva.

Doi oameni liberi prin natura lor, trăiesc luând fiecare decizii şi încercând să se împace unul pe celălalt cu ele. Iar dacă fiecare dă aripi deciziei celuilalt, se mai numeşte şi dragoste.

Singurul care are dreptul să fie întrebat şi consultat cu privire la luarea unei decizii, căci El îi cunoaşte consecinţele şi rănile de după, e Creatorul şi inventatorul alegerilor, iar pentru El cea mai bună alegere ai fost chiar tu.

E  Cel care poate şi uneori trebuie să îţi ia în mână decizia, să îţi aprindă lumina ca să îi vezi toate colţurile şi firele de praf şi să o sfărâme ca să nu rămână nici măcar un ciob, producător de răni; dar întotdeauna are pregătită o alta, nu neapărat mai bună din perspectiva ta, atunci.

Când o preiei din mâna Lui însă ca să o faci şi alegerea ta, ,,pantoful’’ dorit ajunge să fie ceea ce este, doar un ,,pantof’’… În schimb, ai parte de un lucru extrordinar de frumos; poţi păşi, chiar alerga fără să mai existe răni după care să întorci capul. Împreună cu El , aţi brodat minunea: alegeri curate. S-ar putea să mai fii distras de ,,pantofi’’, e posibil să mai apară binecunoscutul şchiopătat cauzat de o rană, dar tu ai înţeles că drumul până la vindecare e scurt şi sigur; apelul către Tatăl tău iubitor şi preocupat infinit mai mult decât eşti tu de rănile tale. Ai conştientizat mai ales că în vocabularul Lui ceea ce se întâmplă se cheamă proces al învăţării alegerilor. Învaţă să-ţi alegi alegerile!

Scris de Ella Roman pentru CrestinTotal.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s