… pentru că harul pe care nu-l mai intuiam înconjurându-ne, şi părea înecat, învins definitiv în disperare, nu ne-a părăsit nici o clipă în zilele astea

… pentru solidaritatea de care am avut parte din partea voastră, a celor de aproape şi a celor de departe, prin toate mijloacele de comunicare ce ne-au fost la îndemână

… pentru că nu am plâns într-un pârâiaş al neputiinţei noastre, ci într-un ocean de iubire revărsat din partea celor (atât de mulţi!) care i-au preţuit pe Vasile şi Victoria

… pentru că Dumnezeu a fost acolo, primindu-i la Sine doar pe ei, lăsându-ne nouă dulcea şi dureroasa în acelaşi timp cruce de dus pe mai departe în această tot mai străină vale a plângerii

… pentru că am învăţat astăzi, încă odată, că cele mai de neînţeles căi ale Domnului conduc spre culmi de măreţie şi slavă inacesibile înţelepciunii noastre

Astăzi, 1 mai…