O sintagmă ciuntită

Posted on june 5, 2012 by barthimeu

Mai tuturor ne plac sintagmele biblice. Când ele devin pancarte, sau scuturi protectoare e cu atât mai bine.. Ele dau bine la public, mai ales când e vorba să ne promovăm anumite planuri.

În materie de „liderșip” ( mai degrabă șop decât lider ) când e să vină vremea alegerilor de comitet, dar mult mai vârtos, cele de păstor, e foarte adesea uzitată sintagma „s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă”.

Doctorul evanghelist o menționează în contextul istoriei Bisericii Primare, când realmente această conjugare divin-umană avea acoperire faptică. Era în era înflăcărată a lucrării Duhului Sfânt prin și printre apostoli.

Astăzi lucrurile stau sensibil schimbate. Atât de schimbate încât finul analist A.W.Tozer ajunge să diagnosticheze în termeni sumbrii, realitatea. Parafrazând spusele marelui și prolificului pastor și scriitor creștin ce-a marcat secolul XX prin lucrrarea lui, vom spune: „Atât de puțin a mai rămas din prezența Duhului în viața Bisericii, încât dacă s-ar lua acel puțin , lucrurile s-ar derula în virtutea inerției fără să fie simțită multă vreme această lipsă.”. Revenind la tematica de mai-sus, credem că nu greșim când afirmăm că în cele mai dese cazuri, din sintagma amintită a rămas doar a doua jumătate: „s-a părut nimerit … NOUĂ”.

Ce altceva sunt aranjamentele de culise, sforăriile unor grupuri de interese, asocierile bazate pe afinități (subculturale, financiare, istorice ș.m.a..), acceptarea doar a unor propuneri, configurarea premeditată a portretului robot al viitorului păstor, decât indicii indubitabile ale tristei realități în care ne zbatem.

Acest „NOUĂ” e atât de pregnant, încât atunci când vine vorba de metoda de elecție, orice îndoieli dispar. Amprenta democratică se simte. Votul, ca unealtă, e din greu și la greu folosit. Se fixează praguri electorale, se stabilesc un număr de tururi de scrutin după cum o cere situația. Că se schimbă anumite reguli în timpul jocului electoral, asta nu mai deranjează pe nimeni. „Ai noștri să iasă!”- restul nu importă…

Ce urmează, se cunoaște. Se vede. Se trăiește….

Toate invocările ulterioare de genul: „Doamne revarsă har!”, „Doamne adu vremuri de trezire spirituală!”, și câte altele, sunt nu doar inutile, dar și ipocrite. Ce trezire, care har, când Duhul a fost abandonat „în mod deliberat și creativ”?!? Și ne mai mirăm de raptusurile, de disoluția autorității din Biserică.

Apatie, lehamite, indiferență: numele vostru e biserică!