Procesul, de Victor Ponta. Și obligația morală a boicotului.

by  on JULY 18, 2012

purge

Este imoral să le ceri oamenilor să participe la o mascaradă

Înainte de a cere oamenilor să participe la vot, Traian Băsescu trebuie să se gîndească bine. Este imoral să le ceri oamenilor să participe la o mascaradă, să fie părtași la legitimarea unui puci, a unei lovituri de stat, a unui atac împotriva statului de drept și democrației. Referendumul este rezultatul voinței lor, a puciștilor, a acelora care, așa cum Comisia Europeană a spus-o deja  oficial în raportul MCV, nu respectă separația puterilor în stat, încalcă Constituția și supremația legii. Ni se spune că Traian Băsescu, în calitate de șef al statului, nu ne poate cere să boicotăm un scrutin, nu poate îndemna alegătorii la absenteism. Dar, în calitate de șef al statului, în calitate de Președinte al României, poate cere el cetățenilor pe care îi reprezintă să fie părtași la o minciună, la o fraudă? Le poate cere să legitimeze un puci? Le poate cere să accepte să fie folosiți într-o înscenare antidemocratică? Le poate cere să fie figuranți într-un film propagandistic, să fie masa de manevră în prima lovitură de stat din Uniunea Europeană?

Făcînd abstracție de statul de drept, cît popor e în spatele USL?

De doi ani, de cînd Traian Băsescu a anunțat măsurile de austeritate, cei din USL ne tot vorbesc despre cît de mult îl urăște poporul pe Băsescu și cum poporul îl va înlătura pe Băsescu de la conducerea statului. Nu l-am auzit pe Băsescu în ultimii doi ani vorbind despre popularitatea sa, despre cît de mult îl iubește poporul. Ba dimpotrivă, Băsescu a recunoscut că este unul dintre cei mai antipatizați politicieni, a recunoscut că oamenii l-au asociat cu scăderea nivelului de trai, cu greutățile crizei economice, cu măsurile de austeritate și că îl vor ierta greu sau nu-l vor ierta deloc pentru ultimii doi ani de mandat. Traian Băsescu nu are nimic de demonstrat. USL trebuie să demonstreze că a avut dreptate în ultimii doi ani și că poporul, în majoritatea sa, îl detestă pe Traian Băsescu și îl vrea plecat din funcția de Președinte al României. Dacă liderii USL au avut dreptate, la referendumul din 29 iulie majoritatea alegătorilor vor vota DA. Dacă liderii USL au avut dreptate, pragul de 50%+1 este o joacă de copii, ba chiar cred că vor vota pentru demitere mai mult de 9 milioane de români, adică mai mult de jumătate din alegătorii cu drept de vot. Repet, dacă liderii USL au dreptate și majoritatea românilor îl urăsc pe Traian Băsescu și îl vor plecat de la Cotroceni. Toată forța, strategia și discursul politic ar USL pornesc de la afirmația: Poporul îl urăște pe Băsescu și îl vrea plecat de la Cotroceni. Să vedem dacă această afirmație se susține. Este în joc legitimitatea USL ca forță politică, ca proiect politic, este în joc chiar legitimitatea puciului pus la cale și executat de USL. Trecem peste faptul că un asemenea plebiscit este în afara statului de drept.

Procesul

Referendumul de demitere a Președintelui nu este o punere în discuție a popularității Președintelui, nu este o judecată a performanțelor politice ale acestuia, este consecința încălcării grave a Constituției de către acesta. Poate că acuzatul e antipatic sau prost sau arogant, poate nu salută doamnele din fața blocului, poate că dă muzica tare, poate că scuipă semințe pe jos și are o căutătură rea. Dar asta nu înseamnă ca a ucis-o pe profesoara de franceză de la patru. În cazul suspendării și demiterii Președintelui pentru încălcări grave ale Constituției, Parlamentul joacă rolul Procuraturii, Curtea Constituțională joacă rolul judecătorilor iar alegătorii joacă rolul juraților. În cazul de față, procuratura a făcut tot posibilul să restrîngă dreptul instanței de a se pronunța și a adus cazul în fața juraților deși judecătorii au zis că nu e cazul, căci cel acuzat nu se face vinovat de nimic. L-au adus în fața juraților, știind că acuzatul este antipatizat de aceștia și sperînd că va fi condamnat chiar și fără nicio dovadă a vinovăției, doar din antipatie. Iar noi sîntem chemați să jucăm rol de jurați în această mascaradă, în acest proces înscenat. Nu putem opri această mascaradă prin participare. Sîntem neputincioși. Procuratura e atotputernică și abuzivă, judecătorii s-au spălat pe mîini, avocații apărării sînt inepți, acuzatul e obosit, plictisit și ahtiat după acceptarea juraților iar jurații abia așteaptă să se răzbune pe acuzat. Dar această mascaradă nu se poate juca fără noi. Pentru ca această înscenare să-și producă efectele este nevoie de prezența noastră. Doar prezența noastră poate da legitimitate acestui proces. Și tocmai de aceea singura cale prin care putem anula acest proces înscenat e neparticiparea. Nu este o soluție  de conjunctură. Nu este o soluție tactică. Este o obligație morală.

Figuranții care dau bine la legitimitate

Dacă mîine Dan Voiculescu, Crin Antonescu, Victor Ponta și Viorel Hrebenciuc au nevoie de o manifestație-mamut, anti-Europa, care să arate lumii că românii sînt împotriva amestecului imperialiștilor occidentali, al Înaltei Porții, în treburile interne ale României, și Băsescu vă cere să participați, vă duceți? Dacă mîine Dan Voiculescu, Sergiu Nicolaescu și Mihai Gâdea toarnă (Dan Voiculescu e subiect, deci, previzibil, predicatul e toarnă, nu turnează, așa cum zice Academia) un film propagandistic în care se arată cît de fericiți sînt români, cum se respectă legea și Constituția la noi, cît de atașați sînt românii de puciști și cît de mult detestă românii Occidentul, și filmul nu se poate face fără mulți figuranți care trebuie să se comporte normal, să se plimbe de colo colo, prin fața camerei, relaxați și zîmbitori, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, v-ați duce să vă înscrieți pe lista de figuranți? V-ați plimba prin fața camerei, pentru a crea impresia de activitate civică a unui popor domestic? De precizat că filmul va fi cea mai importantă probă la dosarul puciștilor în fața lumii occidentale.

Puciul

Lucrurile sînt extrem de clare. Avem de-a face cu un puci, cu încălcări ale Constituției și regulilor statului de drept atît în spirit cît și în literă. Puciștii nici măcar nu s-au obosit să-și mai disimuleze acțiunile, să păstreze cît de cît aparențele. Au siluit legi, au încălcat Constituția, au atacat instituții ale statului de drept, l-au suspendat pe Președinte fiindcă aveau majoritatea în Parlament, nu pentru că ar fi încălcat Constituția, au amenințat persoane și instituții, au amenințat și luat măsuri de intimidare împotriva justiției. Toate acțiunile,  măsurile luate și declarațiile publice ale liderilor puciști sînt demonstrații de forță și intimidare.

Din dragoste, cu Traian Băsescu

Și totuși, puciștii nu-s proști. L-au citit bine pe Traian Băsescu. Jos pălăria! Băsescu a jucat pînă acum așa cum puciștii s-au așteptat și au sperat să joace. Lui Traian Băsescu orgoliul îi joacă o festă nasoală. De fapt, orgoliul lui Traian Băsescu ne joacă nouă o festă nasoală. A reacționat așa cum au prevăzut puciștii că va reacționa. Cum a auzit de popor și de popularitatea lui politică, l-a luat tremuriciul și a reintrat în pielea flăcăului politic. Probabil îi va fi imposibil să înțeleagă că nu despre El și Poporul Lui este vorba, că nu se judecă amorezul politic Traian Băsescu, că nu trebuie să dovedească băieților din cartier că farmecele-i virile încă mai funcționează și că încă mai poate seduce Nația pentru o ultimă dată. Am văzut că s-au făcut site-uri, conturi de Facebook, clipuri cu Băsescu adresîndu-se poporului care e supărat pe el. Nu asta e problema! Sîntem 20 de milioane de tîmpiți care n-au altă treabă decît să se uite la telenovela lui Băsescu cu poporul? Chiar n-avem altă treabă decît să ne uităm  la Din dragoste sau Iartă mă cu Băsescu și Poporul Său? Asta e miza unei întregii Românii și Europe? Eu înțeleg obsesia pe care o au politicienii față de dragostea poporului, dar hai să nu cădem în ridicol sau patologic. Nu despre relația de iubire dintre Conducător și Poporul Său e vorba acum. Cînd Băsescu vede în situația politică actuală un concurs de popularitate politică, înseamnă că înțelege din statul de drept cam tot atîta cît înțeleg și Voiculescu, Hrebenciuc, Ponta, Șova sau Antonescu. Lucrurile sînt simple: noi legitimăm sau nu o lovitură de stat, cauționăm sau nu un puci. Atîta tot. Restul e irelevant, inclusiv relația de iubire dintre Băsescu și Popor. Așa că rugăm a se scuti.

Statul de drept, casă fără lacăte, scenă pentru smardoieli

Dacă statul de drept este o casă iar USL-iștii sînt hoții, Traian Băsescu, în loc să încuie ușile, să pună sistem de alarmă și să sune la Poliție, își dă cămașa jos, rămîne la bustul gol și așteaptă tîlharii, să se bată cu ei. Ce uită Traian Băsescu e că această casă nu-i aparține. El e doar un chiriaș temporar și este cel care trebuie să aibă grijă de ea, pentru a o preda intactă următorului chiriaș. Dacă Traian Băsescu bate bine și orgoliul de bătăuș adevărat nu-l lasă să încuie ușile, să pună sistem de alarmă și să cheme Poliția, s-ar putea ca următorul chiriaș să nu bată atît de bine. Sau s-ar putea chiar Traian Băsescu să-și ia bătaie și casa să rămînă la discreția hoților.

Statul de drept nu e scenă pentru smardoieli și nici nu poate fi înlocuit de un concurs de popularitate. Pentru toată lumea se pare că important e concursul de popularitate și nu respectarea statului de drept. Siguranța casei acesteia care este statul de drept nu trebuie să fie lăsată la întîmplare, nu trebuie să depindă de cît de bine bate un chiriaș trecător. Casa aceasta trebuie să fie solidă, să aibă uși solide și ferestre bine închise, să aibă sistem de alarmă și să descurajeze orice potențial hoț.

Sîntem unde sîntem și fiindcă 2007 nu a fost decît un concurs de popularitate și nu am deschis atunci nicio discuție serioasă despre Constituție și statul de drept. Am acceptat jocul fiindcă al nostru era pe cai mari și bătea orice. A fost bine atunci. Dar s-a creat un precedent extrem de periculos. Dacă reducem totul la concursuri de popularitate, am ieșit din statul de drept și din democrație, sîntem o frunză în vînt și consecința logică e una singură, chit că va veni mîine sau peste 10 ani: totalitarism. Azi avem noroc și bate ăla bun, că știe bătaie, dar mîine s-ar putea să avem ghinion și să bată ăla rău.

Precizare

Acest articol nu e un îndemn la boicot. Nu e un îndemn la nimic. Este opinia mea, argumentată, despre lumea și viața ultimelor săptămîni. Vreți să vă duceți la vot și să puneți ștampila pe DA sau NU? Duceți-vă și faceți ce vreți voi cu ștampila! Eu nu mi-am făcut decît datoria să vă spun că mișcarea asta cu ștampila e de o moralitate îndoielnică și de o inteligență și mai îndoielnică.

29 iulie 2012

În ceea ce mă privește, ziua de 29 iulie 2012, de la 07.00 la 23.00, este ziua mondială a neimplicării politice. (…)

Pronostic

38%, aceasta va fi prezența la vot în 29 iulie 2012

http://www.blogary.ro/2012/07/procesul-de-victor-ponta-si-obligatia-morala-a-boicotului/

By cornelilioi Posted in Diverse

One comment on “Procesul, de Victor Ponta. Și obligația morală a boicotului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s