Povestea familiei mele si …..avortul!

In urma multor solicitari pentru a posta ultimul articol “The story of my family ….. also abortion!” si in limba romana, astazi acest lucru este posibil si articolul tradus este  publicat mai jos. Sper sa fie o sursa de inspiratie care sa dea incredere celor care traiesc drame asemanatoare ca Dumnezeu este TOT TIMPUL in controlul tuturor lucrurilor si foloseste ORICE lucru spre binele celor ce se incred in El. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

POVESTEA FAMILIEI MELE SI ….. AVORTUL!

Traim zile cand cuvantul “avort” este folosit aproape fara incetare, la TV, la radio, pe internet, in ziare si reviste, in predici, in discursuri politice, in dezbateri; este cuvantul care aproape a divizat America, daca nu chiar lumea,  in doua categorii de oamenii: pro-life si pro-choice. Fiecare grupare are expertii sai, prozelitii sai, dovezi, explicatii…..

Chiar si lumea crestina, sau mai bine zis “crestina”, incepe din ce in ce mai mult sa accepte acest cuvant, ca avortul ar fi normal in conditii de viol, de incest, cand nasterea ar putea sa puna in pericol viata mamei.

Dar ce facem cu Cuvantul lui Dumnezeu? Pana unde merge credinta noastra? Daca un fir de par nu ne cade fara voia lui Dumnezeu, daca crinii cresc atat de frumosi fara interventia omului, daca pasarile si puii de leu sunt in grija lui Dumnezeu ca sa nu moara de foame, pana unde trebuie sa ne ingrijoram noi cand este vorba despre viata care Dumnezeu o da si tot El o ia?

Aceste intrebari impreuna cu evenimentul acestei saptamani (ziua de nastere a celei de a doua fete a noastra, Sorina – personaj important in povestirea familiei noastre) m-a determinat sa scriu aceasta marturisire.

Dumnezeu este acelasi ieri, astazi si va fi intotdeauna de partea celor care se incred in El…

Aceasta este marturisirea noastra:

PARTEA INTIIA…

Eram o famile tanara,  eu 24 de ani, sotia mea Coca 21,casatoriti de 5 ani. Aveam deja o fetita, Andreea de 3.5 ani si  asteptam cu nerabdare nasterea celui de-al doilea copil la inceputul anului 1986. Totul parea normal si nimic nu prevestea norul incercarii care avea sa se abata peste seninul cerului nostru familial.  Vestea a cazut ca un traznet peste noi.

Sotia a nascut o fetita dar cu un diagnostic cutremurator: tetralogy of Fallot (TOF).

In acea perioada, ca si constructor lucram intr-un campus la o departare de 160 km. Am primit un telefon cu vestea tulburatoare, am lasat totul si am plecat spre casa unde mi-am gasit sotia in spital intr-o situatie deplorabila. Trebuie precizat ca toate acestea se intimplau in Romania comunista, unde nu aveam masina personala pe atunci si calatoria de 160 km mi-a luat aproape 8 ore, cu autobuzul, cu trenul, din nou cu un alt autobuz. Am ajuns la spital deja vineri noaptea si cu legile de atunci nici ziua sa fi fost nu puteai intra in spital decat joia si duminica cateva ore. Dar avand cativa prieteni care lucrau la spital am fost imbracat cu haine ca de doctor, am intrat inauntru, am stat de vorba cu sotia si mi s-a aranjat si o intalnire cu un doctor de specialitate care era de garda in acea seara. Un dialog fara nici o speranta; fetita era foarte bolnava, fara nici o sansa de a se face vreodata bine. Din cauza insuficientei cardiace fetita s-a nascut si cu mai multe malformatii fizice la miini si la picioare. Doctorul mi-a explicat ca vom creste un copil cu handicap pentru toata viata. Vazindu-mi expresia fetei mi-a zis sa merg cu el sa vad fetita. Am intrat in salonul unde era si am vazut o fata ca de inger, o fetita de o frumusete deosebita dar cand a dezvelit-o am inteles tot ce mi-a zis doctorul.

M-a rugat sa am intelepciune si sa stiu sa ma comport cu sotia pentru ca se afla intr-o situatie critica; pe langa complicatiile nasterii acum a aparut si problema fetitei, au aparut si sicanele celor din jur care, stiind ca suntem credinciosi penticostali intr-o tara unde peste 90% erau orthodocsi, numai conteneau cu cuvintele urate la adresa noastra si a lui Dumnezeu. Eu am fost nascut penticostal dar pentru ca sotia s-a convertit numai de cativa ani in urma, toti o acuzau ca a fost pedepsita de Dumnezeu ca a lasat “religia adevarata” si a trecut la sectanti, cum eram numiti credinciosi neoprotestanti.

Dupa o saptamana de …(fara cuvinte)…fetita careia  i-am pus numele de Mihaela  a incheiat suferinta fizica pe acest pamant si a trecut la Dumnezeu. Medical, doctorii spuneau ca este urmare a exploziei nucleare de la Cernobyl, orasul nostru aflindu-se numai la 640 km distanta.

PARTEA A DOUA…

Cu destula greutate lucrurile incepeau sa revina la un oarecare normal. Relatiile din familie parca s-au intarit in aceasta incercare si incercam sa privim increzatori inainte. Nu au trecut decat vreo zece luni si spre bucuria noastra, dar si cu stringere de inima, am primit vestea ca sotia mea Coca este din nou insarcinata. Stiind prin ce-am trecut nici macar cu an an in urma, pe langa bucurie, inimile noastre dar mai ales a lui Coca era plina de ingrijorare si de frica necunoscutului. Rugaciunile au capatat un alt nivel si cele noua luni au trecut ca o vesnicie.

Si a venit clipa placarii la spital. De aceasta data eram in oras, mi-am dus sotia la spital, si neputand ramane alaturi de ea ca si aici in USA, m-am intors acasa. Apartamentul unde stateam era la numai 2 km de spital. In jurul orei 10 pm suna telefonul si sunt chemat de urgenta la spital.

In cateva minute ajung acolo unde eram asteptat si vestea imi este data: sotia a nascut din nou o fetita cu acelasi diagnostic si aceleasi malformatii.

Pentru a doua oara in mai putin de 18 luni (acum aflindu-ne in septembrie 1987) suntem loviti naprasnic. Sotia inca era in stare de soc dupa vestea primita, dupa spusele doctorilor ulterior foarte aproape de un colaps total. Totul a disparut din orizontul nostru. O familie tanara pe pragul prapastiei. Nici o explicatie. Nimic de inteles. Daca primul caz ne-a luat prin surprindere, acum nu a mai fost la fel. Dupa noua luni de rugaciune necontenita acelasi rezultat? Doamne, ne-ai parasit? Atat de pacatosi suntem ca sa meritam aceasta ca si pedeapsa? Intrebarile erau multe si parca cerul s-a inchis total pentru noi.

Timpul trecea…..deja acum erau trei saptamani dupa nasterea fetitei cu numele de Daniela. Inca era in spital, doctorii inca nu gaseau explicatiile acestui caz: doua fetite identice, parca copiate la indigo, cu aceasi fizionomie, cu aceasi greutate, cu aceasi lungime dar si cu acelasi diagnostic. Oraselul nostru fiind mic, de numai 25,000 de locuitori si fiind si cunoscuti eram deja “subiectul” zilei. Aceleasi sicane, aceleasi cuvinte acuzatoare, aceleasi batjocuri.

Mult mai greu ca intiia oara pentru ca acum si cei din biserica au inceput sa cleveteasca si sa barfeasca, si cei din familia largita aveau interpretarile lor. Doi tineri, eu de 26, sotia de 22, loviti din toate partile si de oricine si pe deasupra ni se parea ca si de Dumnezeu.

Dupa aproape patru saptamani am decis impreuna cu sotia sa mergem la spital si sa luam fetita acasa. Daca Dumnezeu va voi sa crestem o fetita handicapata, o vom face. Am capatat amindoi pace in suflet si asteptam dimineata sa facem ce ne-am propus……a fost o noapte lunga, parca mai lunga ca de obicei iar inspre dimineata suna telefonul. Erau de la spital sa ne anunte ca in timpul noptii fetita a murit. Am inmormantat-o in acelasi loc cu sora ei. Mihaela si Daniela erau acum impreuna; iar noi impreuna cu Andreea fetita de 4 ani si jumatate incercam un nou inceput.

In Romania acelor ani, avortul era interzis prin lege. Cine face avort ilegal era pasibil de inchisoare. Cu toate acestea interdictii, sotia mea a primit aprobare de la doctori ca daca va mai ramanea insarcinata vreodata are voie sa faca avort pentru ca niciodata nu va mai avea un copil sanatos. Din cauza similititudinilor celor doua cazuri, doctorii au stabilit ca in corpul sotiei mele s-a creat un patern care nu va mai putea sa se schimbe; fiecare copil care il va avea va fi la fel. A doua optiune ar fi fost ca dupa ce se va face mai bine fizic sotia sa mearga si se se opereze sa numai poate avea copii. Aceasta a cazut ca o condamnare pentru noi cel putin din doua motive: idea avortului nu poate fi pusa in discutie iar sotia isi dorea sa mai aiba cel putin inca un copil. Eram trintiti la pamant dar nu infrinti. Dumnezeu era in inimile noastre mai tare ca oricand.

PARTEA A TREIA…..

Si incercarea credintei nu a intarziat sa apara. La mai putin de cinci luni sotia mea a ramas din nou insarcinata. Peste noi a ramas pacea lui Dumnezeu mai ales ca nu a trecut multa vreme de cand am primit un cuvant prophetic care a spus ca sotia mea a fost pe deplin vindecata si ce se zamisleste in ea va fi o binecuvantare de la Dumnezeu; asta inainte sa stim noi insine ca Coca este insarcinata.

Ne-am increzut in El si chiar am spus si noi ca si cei trei tineri in fata lui Nebucadnetar altadata: chiar daca Dumnezeu nu va interveni niciodata nu vom accepta avortul.

Pentru toti care ne cunosteau vestea a cazut ca un fulger. Pentru multi povestea nostra inca era subiect de discutie si deja la orizont ei  intrevedeau o noua drama, inclusiv pentru cei apropiati.

In Romania era legea ca daca o femeie raminea insarcinata trebuia sa se inregistreze  la clinica in 45 de zile, official pentru a primi ajutor, neoficial pentru a nu se da posibilitatea producerii unui avort illegal.

Deci sotia este insarcinata. Ce sa facem? Ne-am rugat si sotia a primit un gand de la Dumnezeu sa nu se inregistreze ca nu cumva doctorii sub forma unui “control medical” sa-i provoace un avort cunoscandu-i istoria. Dupa 7 luni cand sarcina era deja vizibila dar si cand nu se mai putea face nimic impotriva copilului Coca s-a dus la spital la primul control medical. Doctorii au jignit-o, au amenintat-o pana acolo ca nu o va primi la spital pentru nastere. Am fost nevoiti sa mergem in alt oras, la 25 de mile distanta cand a venit timpul nasterii. Era noiembrie 1988. Iarna grea, frig, zapada……..

Dar ceea ce Dumnezeu a vestit s-a intimplat.

In ciuda tuturor diagnosticelor medicale, pe 16 noiembrie1988, prin cezariana, sotia a dat nastere unei fetite de 10 lb, perfect sanatoasa, ca o binecuvantare cum Dumnezeu ne-a instiintat. Pe 16 luna aceasta va implini 24 de ani……daca ar fi fost dupa doctori, nu trebuia sa existe, nici ea, nici celalti doi copii nascuti dupa ea, Beatrice in 1993 si Daniel in 1995, amindoi nascuti in New York. 

Avortul?  Un cuvant neacceptat de credinciosi……..sub nici un motiv!!!!!!!

EPILOG…….

Acestia sunt cei trei copii nascuti prin fagaduinta si prin ascultare atunci cand toata lumea a spus ca trebuie omorati……

Chiar? La care care dintre ei se putea renunta?

SORINA?

A studiat la Arizona Christian University muzica vocal, este o foarte buna bucatareasa, foarte activa in lucrarea din biserica Central Church of God Charlotte, cu inima deschisa pentru ajutorare si misiune, participanta cu grupuri de misiune in Mexico, Ungaria, Dominica, Taiwan…

BETTY?

Il iubeste pe Dumnezeu din toata inima, canta in corul de fete al bisericii Happy Valley Romanian Pentecostal Church de la varsta de 5 ani, studenta in anul doi la Arizona State University unde studiaza jurnalismul si stiinta politica, implicata ca si sora ei mai mare in misiune cu calatorii misionare in Romania si Africa de Sud…..

DANIEL?

Ultimul an la liceu, involvat in lucrarea cu copiii la Cathedral Christan Center Phoenix, canta la pian in grupul de inchinare a tinerilor din aceasi biserica, a inceput studiile teologice preuniversitare focusul sau fiind sa ajunga pastor de biserica…..

Daca sotia mea ar fi facut avort sau s-ar fi operat pentru a numai ramane insarcinata am fi distrus trei lucratori din via Domnului….trei personalitati pe cae Dumnezeu ii foloseste inca din copilarie.

Daca sotia mea ar fi facut avort sau s-ar fi operat pentru a nu mai avea copii noi am fi fost niste criminali, ucigasi, distrugand trei vieti cu cariere bine trasate de Dumnezeu in lucrarea lui.

Dar multumim lui Dumnezeu ca nu ne-a lasat sa fim ucigasi de copii!

Noi suntem copiii Domnului care cu toata familia ne inchinam numai Lui!!!!!!!!!!

IMG_0699

*****Cornel, Coca, Daniel, Andreea with her daughter Caitlin, Sorina, Betty*****

A fost greu? Inimaginabil……

S-a meritat? Cu toata convingerea spun ca DA……

Putem explica? Nu……dar nu este important! Privind in urma, stim ca Dumnezeu nu ne-a parasit nici o clipa si chiar atunci cand noua ne-a fost cel mai greu stim ca El a fost alaturi de noi si ca in final Victoria este numai a Lui…..noua ni s-a permis doar sa fim partasi alaturi de El.

Lauda sa fie a Domnului!!!!! Lauda sa fie a Domnului!!!!!

 

 

By cornelilioi Posted in Diverse

5 comments on “Povestea familiei mele si …..avortul!

  1. Pingback: The story of my family ….. and the abortion! | cornelilioi

  2. Daca Dumnezeu va va da ocazia si timpul necesar sa scrieti mai detailat despre istoria aceasta cred ca ar ajuta multe cupluri tinere sa invete din evenimentele prin care v-a ghidat pe voi Dumnezeu si felul cum El v-a ajutat sa luati astfel de hotarari. Domnul sa va foloseasca mai departe cum gaseste El de cuviinta!

  3. Sa fiti binecuvantati frate Cornel!
    Mă bucur de mărturia dv. Am plâns, căci mi-am amintit ca sunt unul dintre decreteii care trebuia avortat, iar soția mea nu trebuia sa se nasca! Mama a fost silita de parintii ei sa ma avorteze, dar nu a reusit! Medicii au interzis soacrei mele sa nasca, insa ea s-a hotărât sa stea in ascuns! De ce? Ca Dumnezeu sa-si arate slava!
    La mulți ani Sorinei! De fapt e prea puțin spus, căci va trai vesnic!

    Va atasez un link despre avort. Scris acum câteva zile: http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/10/avorturi-la-ora-8-trecute-fix.html

    Mult har in tot ce faceți!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s