agnus dei - english + romanian blog
In Awe of Creation Page here – Pagina Coplesit de creatia lui Dumnezeu
A photo taken in frozen underwater. Poza facuta de sub un lac inghetat. (ATI)
agnus dei - english + romanian blog
In Awe of Creation Page here – Pagina Coplesit de creatia lui Dumnezeu
A photo taken in frozen underwater. Poza facuta de sub un lac inghetat. (ATI)
Sambata 14 aprilie 2012 la Vicovu de sus, Suceava pastorul Florin Ianovici va aborda tema intitulata “Insufletit de un altfel de duh”. Inalnirea este organizata de Departamentul de tineret al Comunitatii Regionale Penticosta-le Suceava condus de pastorul Aurel Soltuzu. Sunt asteptati sa participe la aceasta intalnire tineri din bisericile penticostale din Comunitatea de Suceava. Conferinta se va desfasura in intervalul 10:00 – 16:00. Pentru pranz cei din loc au pregatit o gustare prilej de partasie, socializare si interactiune benefica.
Urmareste ONLINE in fiecare zi intre 19 si 21 Ora Romaniei programele de Evanghelizare pe unul din site-urile:
http://www.livestream.com/maranataradauti
Dumnezeu sa te binecuvinteze !!!!!!!!
Se întâmplă să trecem prin Paștele anonim și anesteziat cu pași repeziți și buimaci, fără să realizăm că astfel ratăm întâlnirea cu Cel pe care Îl acuzăm că ne-a părăsit. Oare cum ar arăta lumea fără Paște?
Fără Paște am fi rămas
Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: ”Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!” (Matei 21:9, sublinierea mea)
Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecatnoroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. Dregătorul a luat cuvîntul, şi le -a zis: ,,Pe care din amîndoi voiţi să vi -l slobozesc?” ,,Pe Baraba”, au răspuns ei. Pilat le -a zis: ,,Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?” ,,Să fie răstignit
View original post 571 more words
Este atât de uşor să răneşti. Să înfingi un pumnal în inima cuiva. Să înjunghii pe la spate. Să dezvălui pe faţă secretele ce ţi s-au încredinţat. Tot mai mulţi oameni fac asta în zilele noastre moderne. Înjunghiem, iar apoi plecăm cu mâinile mânjite de sânge. Împungem până în străfundul inimii cuiva cu vorbele noastre, iar apoi ne luăm la revedere nepăsători şi ne vedem de treburile noastre. Nimeni nu mai pare că vrea să înveţe să lege o rană. Ba chiar aş putea zice că fugim cu toţii de asta.Pentru că a încerca să fii mai bun îţi va aduce ruşine. Şi a încerca să-L imiţi pe Isus înseamnă că te crezi mai bun decât alţii.Oamenii s-ar putea să ne acuze de intenţii ascunse.Poate vom ajunge să fim consideraţi idioţi sau nebuni.Să ne binecuvântăm duşmanii?Să întoarcem şi obrazul celălalt?Aşa făceau martirii cu călăii lor.În timp ce aşteptau să fie împuşcati,spânzuraţi sau să le fie tăiate capetele,se rugau pentru cel ce urma să facă asta.
Nu ştiu ce ai tu de zis despre asta,dar eu numesc asta Legea Iubirii adusă la împlinire.Mă doare să văd cum unii oameni cred că dragostea înseamnă doar a avea pe cineva special.
E şi mai dureros faptul că ne este ruşine să legăm o rană.Ne vine greu să ne pese de alţii.Dar cea mai mare parte a timpului nostru liber ni-l cam petrecem învăţând cum să ne îngrijim,cum să ne iubim şi cum să ne cunoaştem pe noi înşine tot mai mult.Iar un om trist aşteaptă ca cineva să-l întrebe cum se simte.Te aşteaptă pe tine s-o faci.O bătrânică de pe stradă cu mâinile muncite aşteaptă cei 5 lei ai tăi.Dar sunt prea mult,aşa-i?
Trebuie să învăţăm să împlinim Legea Iubirii.Iar ea nu poate fi împlintă decât murind faţă de nevoile noastre egoiste şi înviind faţă de nevoile celorlalţi.Doar astfel vom putea lega rănile celorlalţi.Şi doar aşa ne vom vindeca şi nouă rănile noastre sufleteşti.Tânjeşte să iubeşti!
http://crestintotal.ro/2012/04/05/invata-sa-legi-o-rana/
Ei sînt Herbert and Zelmyra Fisher din North Carolina. Sînt căsătoriţi de 86 de ani.
Zelmyra are 101 ani şi Herbert, 104.
View original post 99 more words
Cuvântul “iartă-mă” se aude tot mai rar pe buzele noastre. Parcă ne este ruşine sau ni se pare că ne umilim dacă cerem iertare. A devenit destul de greu să recunoaştem când greşim. Să ne oprim buzele să jignească. Şi cel mai greu ne vine să recunoaştem atunci când am greşit. Dar nu este greu numai să cerem iertare, ci este greu şi să iertăm.Cu greu lăsăm câte o fărâmă de sentimente să ne inunde inimile şi ochii. Şi parcă tot mai greu este să învăţăm să împlinim legea iubirii,uitând că pentru asta ne-am născut.View original post 327 more words
Ca sa intelegi CORECT, trebuie sa citesti pana la capat.
Stăteau în mijlocul curţii şi se certau, fără a acorda vreo atenţie vecinilor.
– Va să zică asta e ? Pleacă de-aici, fustangiule.
– Nu-ţi permit să mi te-adresezi în felul acesta. Dacă plec, iau cu mine doar biroul meu.
– Biroul tău ? Mă faci să râd, acesta-i un cadou de la mama mea. Biroul rămâne acolo unde este, clar ?
View original post 140 more words
agnus dei - english + romanian blog
Visit the full page here.
Click on the red balloons to open description of day and event for that day. You can also scroll in closer using the + key and scroll to East, West, North and South using the arrows.
If you want to move around on the map-click and hold mouse key down and drag in the direction you want to go.
If you run into trouble and lose the red balloons playing with the map, just refresh your page.
View original post 792 more words
Noul curs al dezvoltării sociale, care a ieșit la iveală odată cu reducerea timpului de lucru în industrie, oferă în această privință șanse care în epocile anterioare au rămas inaccesibile. Noul timp liber trebuie organizat uman. Această sarcină poate fi ratată. Atunci când în oameni nu sunt trezite și cultivate nevoi mai profunde, timpul liber este irosit cu simpla distracție. Acest lucru este astăzi extrem de clar. În fața noastră stă sarcina unei noi educații. Dar educația nu este posibilă decât atunci când realitatea în care trăim devine accesibilă ca întreg. Numai prin relația lor cu unitatea realității cunoștințele de specialitate și deprinderile specială capătă semnificație umană.
Fragment din Ce este omul? de Wolfhart Pannenberg și apărută la editura Herald (București, 2012).
În context, autorul cheamă la o viziune holistică asupra lumii, o viziune descrisă magistral în Sfânta Scriptură. Această viziune poate fi temelia unei educații autentice, care să se vadă inclusiv în petrecerea timpului liber.
Provocare modernă, timpul liber a devenit o temă tot mai importantă pentru antropologi. Dacă atunci când omul este ocupat cu munca sa lucrurile sunt oarecum previzibile, atunci când omul neocupat libertatea lui atinge cote maxime. Ce va face în acel timp? Care preocupări le va alege? Până unde își va implica mintea și emoțiile? Iată întrebări la care Pannenberg ne-a răspuns fără amănunte, dar inteligent.
La cea mai recentă întâlnire a Clubului de Greacă am parcurs o jumătate din cap. 9 al Epistolei către Evrei.
Găsim acolo una dintre cele mai puternice argumentații care deconstruiesc sistemul de jertfe veterotestamentare.
În lumina celor spuse de autorul epistolei în cap. 7-9 sunt contrariat când mă gândesc că unii creștini evanghelici (exponenți ai unei hermeneutici cam buiece) așteaptă reconstruirea Templului și restaurarea unui sistem de jertfe. Care sistem de jertfe cumva ar fi legitim în ochii lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu ar avea două legăminte paralele și două popoare separate! Unii de clasa întâi și alții de clasa a II-a!
Da, știu interpretarea cu smochinul…
Dispensaționaliștii sunt hermeneuți atât de ingenioși, încât reușesc să propună interpretări care îl contrazic subtil pe însuși Mântuitorul Isus, care a declarat: „În veci să nu mai dea rod din tine…”
Pentru toți „în veci” este „în veci”. Mai puțin pentru dispensaționaliști, care scot…
View original post 158 more words
Sentimentele cunosc toate cele patru anotimpuri, se îmbracă atât de des în esenţa lor. Dorul sau tânjirea însă, parcă le cuprinde pe toate deodată. Când aştepţi altfel decât majoritatea, şi mă refer la acea perioadă dulce-amăruie a tinereţii în care eşti în anticiparea poveştii de dragoste scrise de Tata; ai mereu senzaţia că următoarea etapă e ,,cutia cu ciocolată’’ în care nu ştii niciodată ce sortiment găseşti . În fiecare dimineaţă dacă îţi începi ziua cu Scriitorul poveştii, El va da la o parte ambalajul cutiei şi îţi va oferi o bucaţică din ,,ciocolată’’…o lecţie pe care o vei învăţa în următoarele ore, o surpriză sau chiar un mic semn ca eşti pe drumul cel bun, că şi ,,celălat’’ din poveste se gândeşte la tine.
View original post 655 more words
Poate e mult prea trist titlul, dar negreşit, fiecare dintre noi, la un moment din viaţa trăită până acum, am fost puşi faţă în faţă cu realitatea tristă a unor cuvinte, cuvinte despre care, după ce le-am auzit, am exclamat : “sunt cele mai triste cuvinte pe care le-am auzit în viaţa mea”. Momentele şi situaţiile din viaţă, în urma cărora au fost rostite aceste cuvinte, pot fi diferite total, de la caz la caz, de la persoană la persoană. Unii poate , am aflat că noi ori cei dragi, avem de înfruntat o boală cumplită, fără prea mari şanse de izbândă în tratarea ei. Alţii poate, au fost puşi în faţa unei despărţiri furtunoase, rapide, de un prieten drag, de persoana iubită. Mai sunt şi din aceia care au fost anunţaţi că de luna viitoare nu vor mai avea locul de muncă în care au fost angajaţi de peste…
View original post 388 more words
Nu de mult cineva m-a întrebat cum stau cu pocăinţa. “Foarte bine!”, am răspuns eu zâmbitoare. Mirat de un asemenea răspuns bun acel om mi-a spus: “De mult nu am mai auzit un asemenea răspuns”. Atunci am stat şi m-am gândit cât de puţini oameni mai stau bine cu pocăinţa. Cât de greu ne vine să spunem că stăm tot mai bine cu Isus, şi cât de uşor ne plângem şi bolborisim vrute şi nevrute. Ne vine tot mai greu să stăm tari pentru Hristos şi tot mai mult suntem nefericiţi din cauza “necazurilor”. Duminica trecută l-am auzit pe misionarul Cornel Urs povestind despre copiii din Burundi, Africa. Deşi abea mănâncă o dată la trei zile, aceşti copii majoritatea orfani se roagă în limbi şi-L laudă pe Domnul într-o biserică fără ferestre şi uşi. Iar noi, creştinii civilizaţi şi moderni ne plângem de una alta. Tare rău mai stăm într-adevăr cu pocăinţa!Eu zic să privim în jurul nostru. Cât de binecuvântaţi suntem! Chiar în acest moment un biet copil moare de foame şi o femeie este nevoită să-şi vândă trupul pentru a supravieţui. Iar noi, ce facem pentru aceste suflete? Ce facem pentru sufletele noastre defapt?… cum stăm cu pocăinţa?
Postat original de: http://totalschimbat.ro/2012/04/01/cum-stam-cu-pocainta/
În urmă cu cîteva luni am predicat în biserică despre ucenicizare. Era un context potrivit pentru că tocmai se botezaseră patru “suflete”. Am întrebat cine din biserică se vor ocupa de ele. Am observat priviri semnificative, dar nu s-a mers mai departe. Mulţi au fost interesaţi de subiect, am discutat despre asta, dar se pare ca nu a prins în final. Mă gîndesc că din mai multe motive.
Pornind de la conceptul de biserică observăm că suntem de cele mai multe ori interesaţi de ceea ce se întîmplă în clădirea unde se adună biserica cîteva ore pe săptămînă, ceea ce îngustează foarte mult nu numai definiţia bisericii, ci şi preocuparea ei principală. Ca urmare accentul se pune pe activitatea poporului lui Dumnezeu la închinare pentru a-l lăuda pe Dumnezeu şi pe primirea şi darea de învăţătură dogmatică. De aici rezultă o lipsă de preocupare dincolo de zidurile clădirii şi dincolo…
View original post 654 more words
agnus dei - english + romanian blog
Degeaba spunem noi ca o religie e mai buna decit alta. Cine nu se mai roaga e un om care nu mai are credinta.
In partea a 2-a fratele Iaovici povesteste despre vindecarea fetitei lui. Pentru predici aditionale – faceti click pentru Pagina Florin Ianovici aici.
Din predica:
Am 3 facultati, invat de 27 de ani si nu imi ajuta la nimic decit aceasta Biblie mi-a deschis mintea si ochii sa vad cum pot sa traiesc pe pamintul acesta. Daca noi am citi Scriptura in fiecare zi, nu ne-ar mai da loviturile pe care le da Satana.
View original post 681 more words