Tristetea domnului Popp, sau…Bucuria Invierii!!!

popp

Citind in aceasta declaratie o dezamagire atat de profunda, efectiv m-a cuprins mila.

Realizand dupa ani grei de munca asidua (cu daruire, perseverenta, pasiune) ca totul a fost irelevant si mai ales inutil, este mai mult decat dezamagitor, este tragic. Dar tragedie mai mare in afara acestei constatari melancolice poate fi posibilitatea sa nu fi invatat nimic, si atunci retrospectiva va deveni si tardiva.

Viata ne ofera lectii “tari si dure” iar examenele trecute cu bine sunt vizibile si publice, la fel ca si corigentele si repetentia. Depinde de alegerea noastra daca ramanem in aceasta “saptamana neagra a patimilor” sau, privind increzatori spre Duminica Invierii, sa dorim cu ardoare tranzitia descatusarii de trecut.

Insa din “tristetea” domnului Popp am mai tras o concluzie, amintindu-mi de un eveniment al copilariei.

In fiecare primavara, tot in perioada Sarbatorilor de Paste, in orasul nostru sosea un circ ambulant de mici dimensiuni. Pentru cateva saptamani deliciul publicului, si mai ales al copiilor, era lupta lui Jean cu ursul. Parte a acestui spectacol era un urs mijlociu care era scos pe platforma din fata cortului circului cateva ore pe zi. Copiii erau lasati sa se apropie, sa-i ofere mere si sa-l mangaie, iar dupa-amiaza, inainte de show-urile serii, Jean, dresorul, se lua “la bataie” cu ursul si pentru 10 minute toti eram ochi si urechi, gura casca, sa vedem cine va invinge. Normal, totul era regizat, ursul foarte bine dresat stia cat i se permitea “sa arate din forta si puterea lui”. Audienta in timpul acestei prezentari era uriasa, toata piata unde era amplasat circul oprindu-si orice activitate. Cand insa se incheiau cele 10 minute de “lupta cu ursul” si Jean anunta continuarea show-ului pentru inca doua ore in cortul special amenajat, peste trei sferturi de amatori de circ gratuit dispareau in stanga si dreapta si doar un numar foarte restrans de oameni cumparau bilet de intrare sa vada restul spectacolului.

Morala? Cat de atragator ar fi ceva, daca e gratis “e bun”; cand insa tebuie platit…….

Aceasta lectie de viata a fost si va continua cat va tinea lumea!!!

O vedem si in amintirea acestei saptamani negre, denumita si Saptamana Patimilor. La “spectacolul” gratuit cu judecarea, condamnarea si crucificarea lui Isus, multimile stateau adunate unul peste altul. Cand insa se cere “a plati biletul” (prin schimbarea vietii, renuntarii la trecutul pacatos, a deveniri ucenicului care da, merge, ajuta….a sta in rugaciune) pentru a fi in prezenta lui Isus, cei mai multi dispar in stanga si dreapta….. daca mai gasesti vreo 120, intr-o camaruta ascunsi de frica.

O vedem si in tristetea domnului Popp! Cat timp circul este gratuit, miile de curiosi il aplauda (fie pe Facebook, fie acceptandu-i emailurile si apoi trimitandu-le mai departe ca adevarate opera de literatura, fie susotind la colturi in privat, fie schimband pareri unul cu altul in public, fie oferindu-i “materiale” si “subiecte” pentru alte “publicari de senzatie”) ca pe Jean cu ursul! Cand insa se cere “biletul”, “contributia”, (in cazul de fata print-un calculator sau tableta), toti  dispar! Circul gratis pentru ei (pentru ca cineva plateste totusi, fiind denigrati, asasinati moral, jigniti, hartuiti) este “bun” cat timp este fara obligatii. Asta ar trebui sa dea mult de gandit domnului Popp. Audienta actuala i-a facut munca si irelevanta si inutila! Daca in cazul lui Jean dresorul au fost cativa care au cumparat bilet sa inte la circ, daca in camaruta lui Ioan Marcu s-au mai gasit 120 de increzatori, de ajuns totusi pentru Evanghelizarea Intregii Lumii, la domnia sa, raspunsul audientei a fost zero!

Toti cei “atacati” ( subiectele fierbinti cum ii placea sa le anunte), cu ajutorul lui Dumnezeu, merg inainte!

….insa  domnul Popp constata trist ca totul e irelevant si inutil, sa nu mai zis ca deloc amuzant, cum spera dansul sa fie. 

Chiar ma intreb sincer: oare credea el ca putea sa fie si altfel?

Cum a fost, am vazut; acum, cred din toata inima ca va fi provocat de aceasta constatare: daca nu va schimba nimic din felul de a fi, si peste zece ani, tot intr-o zi din saptamana Patimilor va realiza din nou ca tot ce a facut “va fi irelevant si inutil”! Un proverb spune: nu poti obtine rezultate diferite facand aceeasi munca!

Daca cu aceasi pasiune si devotament care le-a aratat pana acum in calomnierea si atacul altora domnul Popp ar fi promovat idei, oameni, proiecte in toti acesti ani, nu ar fi ajuns acum sa ceara o tableta, aproape cersind, si toti suporterii lui sa fuga, multumindu-se cu …circul gratis.

popp2

Chiar daca m-a descris in ultimul email trimis ieri, cum ca as fi “jidov moldovean ratat”, eu insumi as fi gasit resurse sa-i trimit o tableta, the best on the market…. Dar sa ajunga cadoul meu un instrument al raului, nu se poate!

Oamenii care “platesc biletul” nu-i gasesti in piete cautand  (intre doua beri si doi mititei) pe Jean cu ursul gratuit, sau circuri de doi bani, ci imbracati decent, cu frac si papillon, in salile de opera; nu spun biserica pentru ca as cere prea mult sa fiu  inteles bine. 

Schimba audienta domnule Popp! Ai vazut unde te-a adus (sau dus) audienta actuala?…..sa cercesti public, sa nu raspunda nimeni la apel  si sa devii trist.

Iesi din aceasta Saptamana Neagra si nu lasa din nou ca Duminica Invierii sa fie doar un Eveniment pentru altii, iar tie tristetea sa-ti macine restul vietii!

Invierea aduce bucurie, lumina,fericire, flori, prieteni, mai presus de toate aduce speranta……alege!

In numele “victimelor” (cum crezi ca suntem noi), declar:

NU POTI URI CAT NOI PUTEM IUBI!

NU POTI JIGNI CAT NOI PUTEM IERTA!

NU POTI SA NE ATINGI CU FOCUL CALOMNIEI, GELOZIEI sau BATJOCURII, CAND INSUSI DUMNEZEU E CU NOI IN FOC (focul produs de oameni aduce racoare inimii, ca celor trei tineri in cuptor 🙂 )

Daca orice vei face va fi ca si pana acum, totul va ramane irelevant si inutil!!!

Duminica e Sarbatoarea Invierii!!! Alege Viata si totul se va schimba…..

…..iar la anul, cand copiii se vor bucura de bomboanele primite si iepurasii de ciocolata, dumneata vei putea scrie vesel (fara tristete si regret)  despre bunatatea Domnului, de pe o …tableta noua, top of the line!

ⓒCopyright 2012-2016 by cornelilioi.com Toate drepturile rezervate.

Pastorul Florin Ianovici la Oradea, 28 Februarie 2013

Screen Shot 2013-03-05 at 5.33.50 PM

fotografia:  http://rodiagnusdei.wordpress.com/2013/03/05/florin-ianovici-potolirea-furtunii-la-biserica-tabor-oradea/

“Examenele, noi avem impresia ca le dam cu prietenii. Avem impresia ca dam examene cu Dumnezeu. Uneori examenele pe care le dam, cel rau ii spune lui Dumnezeu: O zi intreaga a invatat, de 20 de ani vine la biserica, canta in cor, au Biblia, o tine in casa, si acuma cand vin examenele Tu stai la o parte. Acuma, examenul il da cu mine. Pentru ca nu intotdeauna in viata examenul il dam cu Dumnezeu. Uneori dam direct cu vrasmasul examenul si Hristos este nevoit sa stea la o parte pentru ca asta am facut. Am venit la biserica, am invatat si ar trebui sa stim. Ar fi trebuit sa cunoastem, ar fi trebuit sa fim antrenati, ar trebui sa intelegem care este rostul vietii. Ar trebui sa stim toate aceste lucruri pentru ca am stat de dimineata pana seara in cuvantul Domnului.”

Cand viata iti refuza normalitatea…

Articol scris de Pastorul Florin Ianovici si postat pe pagina sa de Facebook pe 8 Ianuarie 2013.

Multora dintre noi viata le-a refuzat normalul unei iubiri parintesti, fratesti sau din partea prietenilor. Multi dintre cei pe care ii cunosc au inima ranita de tradarea, nepasarea sau chiar rautatea aproapelui.

Cand viata iti refuza normalitatea, cand asteptarea devine o boala a sufletului, atunci si reactiile sunt pe masura. Oameni tristi, apasati isi poarta povara in tacere inchisi intr-o carapace de frica de a nu fi raniti din nou.

Imi pare rau ca multi dintre noi abia atunci ne indreptam privirea spre Dumnezeu. Dar in marea Sa mila El ne asteapta si ne primeste ca un Tata rabdator care stie ca cele mai importante lectii in viata le dobandesti cu lacrimile pe obraz.

Asteptam ca Dumnezeu sa ne ia in brate. Si zilele acestea am invatat ca El face acest lucru. In fiecare zi Dumnezeu ne imbratiseaza: prin Duhul Sfant El cuprinde fiinta omului si o tine strans lipita de a Sa. Nu intristati pe Duhul Sfant cu lucruri slabe ca sa nu ramaneti fara caldura unei strangeri la piept a unui Tata care nu abandoneaza si a carui iubire nu e sezoniera.