Category: Dezbateri…
-
Contextul Apocalipsei se pregateste minutios
Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa ia aminte! Cei care au studiat Apocalipsa stiu ca vremea este aproape. Sa ne sfintim si sa ne pregatim pentru Marea Rapire care este iminenta. Contextul pentru ca Apocalipsa sa fie implinita ad literam se contruieste cu minutiozitate sub nasul nostru. Este timpul sa deosebim vremurile si sa implinim menirea la care ne-a chemat Stapanul. Vizionare atenta!
-
De ce îşi mănâncă oile păstorii?
Mi-am pus întrebarea aceasta de prea multe ori ca să îmi mai permit să amân un răspuns… Eu n-am decât trei variante…
1. Se întâmplă când păstorul nu face deosebirea dintre oi şi… lupi îmbracaţi în haine de oi… În acest caz păstorii sunt mâncaţi de fapt de propria neglijenţă…
2. Se întâmplă când păstorul nu are grijă ca oile să aibă parte de păşuni bune şi proaspete. Oile devin „carnivore”. În acest caz păstorii sunt mâncaţi de fapt de propria indolenţă.
3. Se întâmplă când păstorul confundă turma cu un S.R.L. „Răspunderea” fiind “limitată”, rezultatele sunt pe măsură. În acest caz, păstorii sunt mâncaţi de fapt de faliment. Al lor, prima dată, şi apoi al turmei…
Unde este Dumnezeu în toate aceste variante? La întrebarea aceasta nu am decât un răspuns: exact acolo unde Îl lasă păstorul şi turma să fie. În ordinea aceasta! Şi la „catedra” de la care…
View original post 22 more words
-
Bun Venit!!!
Un nou blog cu tema crestina debuteaza astazi. Sa-i uram Bun venit si Succes!!!!!
Glasul Celui Ce Striga
autor: Stefan Tohatan
Primul articol publicat astazi, 17 Aprilie 2012:
Religios vs Spiritual
Unul dintre cele mai mari pericole care îl pândesc pe creştin în strădania lui de a ajunge la o viaţă sfântă este ca în final, în loc să ajungă un om spiritual (duhovnicesc), să ajungă, de fapt, un om religios. Credinciosul lipsit de discernământ confundă adesea religiozitatea cu spiritualitatea, dar între cele două există o diferenţă aşa de mare ca cea dintre Cer şi Pământ. Religiozitatea este omenească pe când spiritualitatea este divină. Legea îi poate face pe oameni religioşi, dar nu spirituali. Religiozitatea este preocupată de lucrurile exterioare, vizibile.Spiritualitatea are de-a face în primul rând cu ceea ce este înăuntru, în inimă.Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că în zilele din urmă vor fi mulţi care vor avea „o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”; cu alte cuvinte, vor fi religioşi dar nu spirituali (2 Timotei 3:5). Ei vor merge cu pioşenie la adunări, se vor ruga şi vor citi zilnic Biblia, vor frecventa chiar nopţi de veghe, vor da zeciuială din venitul lor, etc. În acelaşi timp, însă, ei vor căuta cinstirea şi respectul oamenilor, vor trăi pentru sine, vor iubi lumea, vor fi interesaţi de bârfe, etc. Astfel de oameni sunt religioşi şi nu spirituali. Ei au o formă de evlavie fără a avea, însă, puterea evlaviei. Iată câteva exemple.- Daca eşti mai interesat să frecventezi adunările decât să-ţi răstigneşti firea pământească (Galateni 5:24), eşti religios, nu spiritual.
- Dacă eşti mai interesat să îţi respecţi programul de citire a Bibliei, dimineaţa, decât să îţi controlezi limba, pe tot parcursul zilei, eşti religios, nu spiritual.
- Dacă eşti mai interesat în a posti şi a te ruga decât să fi liber de iubirea de lucrurilor firesti, eşti religios nu spiritual.
- Dacă eşti mai interesat de sporirea numărului de membri decât de sfinţirea vieţii personale, eşti religios, nu spiritual.
Toate activităţile oamenilor religioşi menţionate în exemplele de mai sus sunt bune. Însă rămâne o întrebare legată de priorităţi. Priorităţile corecte sunt acelea care îl fac pe un om să fie spiritual.Oamenii religioşi sunt interesaţi doar de „slova” Cuvântului scris şi, în final, ajung să aibă neprihănirea Legii. Oamenii spirituali, în schimb, sunt interesaţi de puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu şi astfel ajung să aibă neprihănirea lui Dumnezeu, natura divină.Oamenii religioşi îşi justifică acţiunile făcând referire la cuvintele sau faptele unor oameni ai lui Dumnezeu. În schimb, oamenii spirituali nu caută niciodată să se justifice înaintea oamenilor.Oamenii religioşi sunt mai interesaţi de aprecierea oamenilor decât de aprecierea lui Dumnezeu. Pe oamenii spirituali îi interesează numai aprecierea lui Dumnezeu. Omul religios poate medita ani întregi la cuvintele de laudă pe care le-a spus despre el vreun frate din comitetul bisericii. Omul spiritual, în schimb, asemeni lui Isus, refuză să caute laude din partea oamenilor (Ioan 5:34). El ştie că cei din jur nu cunosc slabiciunea pe care el însuşi o vede înăuntrul lui şi astfel îşi dă seama că lauda din partea oamenilor nu are nici cea mai mică valoare.Oamenii religioşi sunt legalişti şi sunt „sub Lege”. Ei gândesc în termenii de „minimum necesar pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu”. De aceea ei calculează exact la cât se cifrează 10% din venitul lor şi apoi dau lui Dumnezeu suma respectivă, fără nici o tragere de inimă. În Vechiul Testament, această atitudine a dus, în final, până acolo încât israeliţii aduceau ca jertfă Domnului animale bolnave sau cu defecte (Maleahi 1:8). Trebuie să veghem, pentru că exact aceeaşi atitudine ni se poate forma nouă faţă de poruncile din Noul Testament
-
The QUOTE of the day…/ Gandul zilei…
“If you can’t STAND it anymore, KNEEL. Ask God to help you. He will.” by Pastor G. Dickow
“Daca nu mai poti STA in picioare, INGENUNCHIAZA. Roaga pe Dumnezeu sa te ajute. El o va face.” by Pastor G. Dickow
-
Cladirea Bisericii Maranata din Radauti (update foto)
Noua cladire a Bisericii Maranata din Radauti a fost inaugurata pe data de 08 aprilie 2012.
-
Too Busy for a Friend…..
by Jeffrey Aalvik
One day a teacher asked her students to list the names of the other students in the room on two sheets of paper, leaving a space between each name……
Then she told them to think of the nicest thing they could say about each of their classmates and write it down.
It took the remainder of the class period to finish their assignment, and as the students left the room, each one handed in the papers.
That Saturday, the teacher wrote down the name of each student on a separate sheet of paper, and listed what everyone else had said about that individual.
On Monday she gave each student his or her list. Before long, the entire class was smiling. ‘Really?’ she heard whispered. ‘I never knew that I meant anything to anyone!’ and, ‘I didn’t know others liked me so much,’ were most of the comments.
No one ever mentioned those papers in class again. She never knew if they discussed them after class or with their parents, but it didn’t matter. The exercise had accomplished its purpose. The students were happy with themselves and one another. That group of students moved on.
Several years later, one of the students was killed in Vietnam and his teacher attended the funeral of that special student. She had never seen a serviceman in a military coffin before. He looked so handsome, so mature.
The church was packed with his friends. One by one those who loved him took a last walk by the coffin. The teacher was the last one to bless the coffin.
As she stood there, one of the soldiers who acted as pallbearer came up to her. ‘Were you Mark’s math teacher?’ he asked. She nodded: ‘yes.’ Then he said: ‘Mark talked about you a lot.’
After the funeral, most of Mark’s former classmates went together to a luncheon. Mark’s mother and father were there, obviously waiting to speak with his teacher.
‘We want to show you something,’ his father said, taking a wallet out of his pocket ‘They found this on Mark when he was killed. We thought you might recognize it.’
Opening the billfold, he carefully removed two worn pieces of notebook paper that had obviously been taped, folded and refolded many times. The teacher knew without looking that the papers were the ones on which she had listed all the good things each of Mark’s classmates had said about him.
‘Thank you so much for doing that,’ Mark’s mother said. ‘As you can see, Mark treasured it.’
All of Mark’s former classmates started to gather around. Charlie smiled rather sheepishly and said, ‘I still have my list. It’s in the top drawer of my desk at home.’
Chuck’s wife said, ‘Chuck asked me to put his in our wedding album.’
‘I have mine too,’ Marilyn said. ‘It’s in my diary’
Then Vicki, another classmate, reached into her pocketbook, took out her wallet and showed her worn and frazzled list to the group. ‘I carry this with me at all times,’ Vicki said and without batting an eyelash, she continued: ‘I think we all saved our lists’
That’s when the teacher finally sat down and cried. She cried for Mark and for all his friends who would never see him again.
The density of people in society is so thick that we forget that life will end one day. And we don’t know when that one day will be.
So please, tell the people you love and care for, that they are special and important. Tell them, before it is too late.
-
This is how America Praises The Lord!!!
“Spontaneous Worship” at a Jesus Culture/Hillsong concert in Chicago.
Same moments from another angle:
-
Vinerea patimilor !
scris de: Silviu Firulete ȋn aprilie 13, 2012
Nu știu câți dintre noi ne dӑm seama, sau câți dintre noi am realizat mӑcar vreodatӑ ceea ce semnificӑ ȋn adevӑratul sens al cuvântului “Vinerea patimilor”.Așa cum ne sugereazӑ și titlul, creștinii ȋși aduc aminte de patimile Domnului Isus Hristos, de suferințele care le-a ȋndurat atunci când era biciuit, de coroana de spini care a purtat-o ȋn locul nostru, și nu ȋn ultimul rând de crucea pe care a purtat-o și a murit pe ea, pentru cӑ iubirea Lui pentru omenire era așa de mare ȋncât Dumnezeu ca sӑ ne salveze pe noi niște pӑcӑtoși, și-a trimis propriul fiu la moarte ca noi sӑ putem fi salvați.
Cum iudeii ȋn zilele Domnului Isus când a fost rӑstignit strigau “La moarte”, “Rӑstignește-l”, așa și poporul român strigӑ ȋn Vinerea Mare aceleași cuvinte, ba mai mult, mulți dintre ei ȋl și scuipӑ și ȋnjurӑ pe Dumnezeu când lucrurile lor nu le merg bine. Nu ne dӑm seama cӑci lucrurile proaste din viața noastrӑ care ni se ȋntâmplӑ sunt rezultatul alegerilor noastre de a-l trimite pe Dumnezeu la moarte. Nu de dӑm seama, cӑ atunci când ȋntoarcem spatele mântuirii care ne-a fost datӑ odatӑ și pentru totdeauna ca dar al prețului plӑtit pentru rӑscumpӑrare de Dumnezeul nostru, mai batem odatӑ ȋncӑ un cui ȋn mâinile și picioarele Domnului Isus.
Deseori alegi metoda biciuirii și a scuipӑrii, decât sӑ ȋl lauzi pe Dumnezeu și sӑ ȋi aduci cinste, onoare și slavӑ pentru binele care l-a fӑcut pentru tine.
Pentru unii, “acest obicei” de trӑdare, de scuipare, de rӑstignire, și ignorare a mântuirii, este o obișnuințӑ ȋn viața lor, ȋncât li se pare cӑ viața devine un basm.
Iubit prieten, și drag cititor al acestor rânduri, pânӑ când vei mai merge pe calea impusӑ de tine, pânӑ când vei ȋncerca sӑ tai din cruce ca sӑ ȋți fie mult mai ușoarӑ, pânӑ când vei refuza darul mântuirii? Nu vezi cӑ azi Isus bate la ușa inimii tale ca sӑ ȋi deschizi? Nu vezi tu cӑ bunӑtatea Lui e așa de mare ȋncât chiar a murit pe cruce pentru tine? Nu ai realizat ȋncӑ lucrul acesta?
Ȋntoarce-te azi din lumea de pӑcat, spune-i Lui “O Doamne, destul te-am rӑstignit prin purtarea mea și faptele mele, destul am neglijat mântuirea Ta. Primește-mi inima mea; toatӑ ți-o ȋncredințez Ție. Fӑ de acum ce vrei Tu sӑ faci cu ea”
Amin!
publicat de: http://totalschimbat.ro/2012/04/13/vinerea-patimilor/
-
Incredibil, dar adevarat……si dureros !!!
In aceasta saptamana, numita si Saptamana Mare, Biserica Ortodoxa Romana (BOR) critica din toate puterile punerea in vinzare, la chioscurile de ziare, a Bibliei pe motiv ca nu ar fi ….ortodoxa; aceasta intr-o tara declarata crestina!
Nu as fi intrat in acest subiect daca nu as fi avut ocazia sa privesc, inmarmurit si la urma plangand, pe blogul lui Marius Cruceru filmul de mai jos.
Inca nu-mi revin complet; cum e posibil? BOR critica vanzarea libera pe piata a Bibliei si in aceasi saptamana credinciosii ortodocsi intrebati “Ce se sarbatoreste la Pasti?” dau asemenea raspunsuri? Priviti videoclipul de mai jos, doar 3:22……
O sumedenie de intrebari rascolesc mintea mea. Care este interesul BOR incat incearca atat de puternic sa-si tina turma in ignoranta? Daca cei in varsta dau asemenea raspunsuri (care totusi merg la biserica la…..Craciun siPasti), ce spun cei tineri care merg la “Inviere” numai pentru “fun”? Toate liturghiile se tin in latina si slavona tocmai pentru a nu fi intelese?
Eu am numai intrebari, poate dumneavoastra aveti si raspunsuri!
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE informează:
Astăzi, 10 aprilie 2012, cotidianul Adevărul a început să vândă împreună cu ziarul la toate punctele de difuzare a presei şi în librăriile proprii o ediţie revizuită a Bibliei traduse de Dumitru Cornilescu, apărută anul acesta (2012) la editura “Orizonturi” din Bucureşti.
Deoarece mai mulţi credincioşi ortodocşi au sesizat deja Patriarhia Română cu privire la faptul că au fost induşi în eroare de către cotidianul Adevărul prin oferirea spre vânzare a unei Biblii neoprotestante, solicităm acestei publicaţii ca în articolele promoţionale şi în spoturile publicitare să ofere informaţiile corecte despre ediţia Bibliei pe care o difuzează.
În acelaşi timp, îndemnăm clerul ortodox să informeze comunităţile de credincioşi despre faptul că Biblia vândută împreună cu ziarul Adevărul nu este ortodoxă şi conţine diferenţe majore de traducere faţă de textul oficial al Sfintei Scripturi a Bisericii Ortodoxe Române.
Comparand videoclipul cu fraza subliniata de mai sus concluzionez: credinciosii ortodocsi nu stiu ce se sarbatoreste la Pasti, dar STIU CA BIBLIA PUSA DE VANZARE ESTE NEOPROTESTANTA. Merg (despre ei e vorba) de ani de zile la biserica, participa la slujbe, imbatranesc cu lumanarea in mana, dar reduc Pastele la ….oua, pasca, miel, datini, etc. Si ca prin minune, intr-o singura zi (pe 10 aprilie apar pe piata Bibliile si in aceasi zi BOR vine cu comunicatul) capata atata “lumina” incat inteleg toata Biblia, stiu sa deosebeasca doctrinele teologice, sesizeaza Patriarhia, se strange soborul, iau decizia si publica comunicatul. TOATE INTR-O ZI!? Si nu a fost ziua de 1 aprilie…..
-
George Wood despre gruparea Adunările lui Dumnezeu din România
Mai multe persoane m-au întrebat care este statutul organizației care se prezintă în România sub titulatura Adunările lui Dumnezeu din România. Președintele Assemblies of God, Dr. George Wood, a clarificat fără echivoc opinia sa față de Adunările lui Dumnezeu din România, în introducerea mesajului de miercuri dimineață. El și-a cerut iertare pentru ceea ce AG a făcut în trecut în România. Citez traducerea (fidelă) a mesajului său:
Nicio biserică nu este perfectă. Niciun slujitor nu este perfect. Relațiile dintre Assemblies of God SUA cu Uniunea Penticostală* din România nu au fost întotdeauna perfecte.
Eu vă cer iertare pentru lipsurile noastre. Îmi cer iertare pentru greșelile pe care le-am făcut în trecut, în relația cu Uniunea Penticostală*.
Apreciez în mod profund curajul președintelui Tipei de a mă invita să vin aici.
Și spun bun venit unei noi zile, care să nu se mai termine, de părtășie și apropiere…
View original post 163 more words
-
A Failed Divorce Story
“When I got home that night as my wife served dinner, I held her hand and said, I’ve got something to tell you. She sat down and ate quietly. Again I observed the hurt in her eyes.
Suddenly I didn’t know how to open my mouth. But I had to let her know what I was thinking. I want a divorce. I raised the topic calmly. She didn’t seem to be annoyed by my words, instead she asked me softly, why?
I avoided her question. This made her angry. She threw away the chopsticks and shouted at me, you are not a man! That night, we didn’t talk to each other. She was weeping. I knew she wanted to find out what had happened to our marriage. But I could hardly give her a satisfactory answer; she had lost my heart to Jane. I didn’t love her anymore. I just…
View original post 1,185 more words
-
„Samaritenii” mei de ocazie
Pilda samariteanului actualizată în stil Alex Nădăban m-a făcut să mă gândesc la o pățanie personală care vine să confirme faptul că „samariteanul” sare de unde te aștepți mai puțin.
Săptămâna trecută rămân – din pricini pe care nu mai vreau să le mărturisesc, căci destul au râs prietenii și neamurile care au aflat – cu mașina într-o intersecție. Dar nu în orice intersecție, ci în Centrul Civic din Oradea – cine știe cunoaște. Dau de zor „la automat”, încercând să-mi conving vehiculul să iasă din pasa proastă în care intrase. Însă nici pomeneală. Motorul tușea, grohăia, măcăia, chițcăia, dar, de pornit, nu pornea.
Din spate năvăliră numaidecât mașini de se umplură toate cele 3 benzi ale drumului. Cum era de așteptat, au început claxoanele, atenționările cu farurile. Cu semnalele de avarie pornite, ședeam neputincios în mașină și răsuceam periodic cheia în contact, așteptând o minune… mecanică. În intersecție nu…
View original post 584 more words
-
Justitia devine din ce in ce mai abuziva
Controlată de marii afaceristi ai lumii, care nu dau mita dar fac cu mare succes lobby, justiţia îşi descoperă un ochi şi priveşte chiorâş la cei care ciugulesc câte ceva din ceea ce ar trebui să mai adauge puţin la conturile industriaşilor.
Justiţia ar trebui să aplice pedepsele fără să ţină cont de faţa omului ci privind la gravitatea faptei, la pericolul social al făptuitorului şi la echilibrul dintre gravitatea faptei şi duritatea pedepsei. E justiţie şchioapă şi cea care lasă nepedepsit un infractor şi cea dispune în mod disproporţionat cu gravitatea faptei de sistemul de pedepse de care uzează.
ACTA vine să încurajeze un nou curent născut din dorinţa unora de a-şi proteja proprietatea intelectuală: supraprotecţia prin aplicarea de suprapedepse.
iată o comparaţie:
So… democraţia încotro? Fără respectul vieţii, al demnităţii umane, a drepturilor fundamentale ale omului societatea devine satanică, anticristică şi va atrage atât abuzurile diabolice ale puterii…
View original post 6 more words
-
Poţi să fi şi baptist şi român?
Cum nimeni nu se mai îndoieşte că poţi român şi creştin, întrebarea ar fi dacă în loc de ortodox poţi să fi baptist, penticostal, catolic, reformat, evreu, musulman sau de o altă religie. Păi dacă ar fi să mă auto-examinez am fost ateu ortodox care i-am spus lui Dumnezeu să mă trăznească în biserica ortodoxă dacă există. Eram sub clopot, dar nici acesta nu a mişcat, aşa că n-am avut probleme nici eu nici prietenii mei ortodocşi care îl provocam pe Dumnezeu. Aşa că îmi plăcea biologia, ştiam evoluţia şi n-avam nici o problemă cu ea. Nu prea îmi ieşea mie unde mi-a dispărut coada, cu toate că am citit cîteva cărţi ale unor autori ruşi ce aveau schiţe cu un rudiment de coadă ce exista la copiii pînă la doi ani la nişte triburi din Africa. De parcă era Republica Sovietică Africa de Vest. Păi deci africanii erau mai…
View original post 851 more words
