din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

     Proverbe 29:18: “Cand nu este nici o descoperire dumnezeiasca, poporul este fara friu” (Nota traducatorului….in originalul cartii in limba engleza se citeste: “cand nu exista nici o viziune, poporul piere…”)

     Una din cele mai importante caracteristici in viata oricarui slujitor este viziunea. Ce il motiveaza, ce il preocupa si ce il conduce pe un slujitor?

Este slujitorul lui Dumnezeu un om care se uita inainte sau pandeste inapoi, sperand la viitor sau traind in trecut?

     Cat de mare este viziunea slujitorului lui Dumnezeu? Cauta sa indeplineasca numai lucruri usoare, sau considera ca nici un efort nu este prea mare sa-si duca slujba la capat? Doreste sa cucereasca orice munte oricat ar fi de abrupt si inalt, sau doreste sa paseasca numai pe campii sau numai pe dealuri.

     Ceea ce face diferenta intre oameni, dar cel mai mult intre slujitori, este marimea si configuratia viziunii pe care o au.

     Barzilai a avut o viziune. In 2 Samuel, capitolul 19 se descrie o emotionata povestire despre felul cum Barzilai l-a ajutat pe imparatul David, cum a furnizat cele necesare familiei lui David, cum l-a incurajat pe David in timpul fugii de la Ierusalim din fata lui Absalom. Dupa moartea lui Absalom, David se intoarce la Ierusalim, si neuitand ceea ce a facut Barzilai, il invita pe acesta la Ierusalim sa traiasca pentru restul vietii. Ce binecuvantare sa fii invitat sa traiesti la curtea imparatului pentru toata viata, sa mananci la masa imparatului, sa te bucuri de muzica imparatului si de tot ce putea sa ofere viata la palatul regal.

     Va puteti imagina surpriza lui David cand Barzilai, in virsta de 80 de ani, il refuza: “…Citi ani voi mai trai ca sa ma sui cu imparatul la Ierusalim?

     Eu sunt astazi in virsta de optzeci de ani. Pot eu sa mai cunosc ce este bun si ce este rau? Poate robul tau sa mai aiba vreun gust pentru ce mananca si bea? Pot eu sa mai aud glasul cantaretilor si cantaretelor? Si pentru ce sa mai fie robul tau o povara pentru domnul meu, imparatul?…

     Sa se intoarca robul tau, si sa mor in cetatea mea, langa mormantul tatalui meu si mamei mele…” ( 2 Samuel 19:34-37)

     Barzilai a avut o viziune, dar viziunea lui a fost o groapa din cimitir. A renuntat la bucuria vietii pentru a astepta sa moara si sa fie inmormantat.

     Sunt acum slujitori care au facut atat de multe compromisuri, de atatea ori, incat pentru ei linia de demarcatie intre bine si rau nu mai exista, a disparut. Ei nu mai au acum nici principii, nici etalon, nici integritate. Pentru a-si pastra pozitiile, ei se uita acum sa nu deranjeze pe nimeni, au devenit oportunisti ce urmaresc doar scopuri personale. Si-au pierdut bucuria slujbei si nu mai gasesc nici o placere, nici in a canta si nici in a fii liber in exprimare in inaintea Domnului. Au pierdut pasiunea pentru lauda si inchinare. Spiritual vorbind, au devenit insensibili.

     Ce diferenta uriasa intre Caleb, care cu cinci ani mai batran decat Barzilai, isi incordeaza muschii, spunand ca la optzeci si cinci de ani se simte ca unul de patruzeci (Iosua, capitolul 14). Cand Iosua, la impartirea pamantului, il intreaba ce tinut doreste, Caleb ii arata muntele Hebron si-i spune: “Da-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; caci ai auzit atunci ca acolo sunt Anachimi, si ca sunt cetati mari si intarite. Domnul va fi, poate, cu mine, si-i voi izgoni, cum a spus Domnul”.

     Caleb nu cauta un loc pentru a se simti bine la pensie, viziunea lui este lupta, viziunea lui este izgonirea uriasilor de pe pamantul promis de Dumnezeu, viziunea lui este cucerirea si mostenirea unui munte.

     Raspunsul la viziunea lui o gasim in Iosua 14:14: “Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de mostenire pana in ziua de azi Hebronul…”

     Iosif are o alta forma de viziune. El viseaza visuri cu implicatii majore asupra destinului sau si a familiei sale, dar acest lucru ii provoaca pe fratii sai la gelozie si ura.

     Genesa 37:17-20: “…Iosif s-a dus dupa fratii sai, si i-a gasit la Dotan.

Ei l-au zarit de departe, si pana sa se apropie de ei, s-au sfatuit sa-l omoare.

     Ei au zis unul catre altul: “Iata ca vine fauritorul de visuri! Veniti acum sa-l omoram si sa-l aruncam intr-una din aceste gropi; vom spune ca l-a mancat o fiara salbatica, si vom vedea ce se va alege din visurile lui.”

     Fratii lui l-au aruncat pe Iosif intr-o groapa, si planuiau acum cum sa-i schimbe soarta, fara sa stie insa ca Dumnezeu este totusi in controlul tuturor lucrurilor. Tu ai fost vreodata aruncat in vreo groapa? Poate un coleg de slujire sau un membru oarecare din biserica, pe care l-ai crezut, te-a tradat. Poate un frate sau o sora pe care i-ai iubit te-au inselat. Poate un prieten apropiat a fost planificatorul din spatele aruncarii tale in groapa, a vanzarii tale catre “ceata Ismaelitilor” , apoi L-a mintit pe “Tatal ceresc” spunand ca esti mort.

     Cunosti istoria lui Iosif. Ismaelitii au vandut pe Iosif lui Potifar in Egipt; nevasta lui Potifar ii insceneaza o istorie falsa si Iosif este aruncat in temnita; in aceasi temnita ajunge si mai marele paharnicilor lui Faraon.

     Acum te rog priveste cu alti ochi aceasta istorisire si cum a lucrat Dumnezeu pentru Iosif si cum lucreaza uneori si pentru tine:

–    Dumnezeu vrea ca Iosif sa ajunga in Egipt, si pentru aceasta se foloseste de ura si gelozia fratilor sai, care-l vand unei caravane de Ismaeliti care calatoreau tocmai spre Egipt;

–    Dumnezeu vrea ca Iosif sa ajunga in audienta la Faraon, si pentru acest lucru, El aranjeaza ca Iosif sa ajunga in inchisoare, unde intilneste persoana care poate face aceasta intrevedere posibila.

     Doua lucruri ies aici in evidenta. Primul, posibil ca si tu sa te afli intr-o groapa sau intr-o situatie mult mai critica decat inchisoarea.

     Aproape crezi ca esti uitat acolo de Dumnezeu si viziunea ta este moarta. Aminteste-ti insa ca Dumnezeu a folosit si groapa si inchisoarea ca sa-l aduca pe Iosif in locul unde viziunea lui sa prinda viata. Al doilea, cine ar fi crezut ca un paharnic cazut in dizgratie ar fi legatura dintre Iosif si Faraon? Uneori, cele mai neprevazute situatii, persoane fara importanta din jurul nostru s-ar putea sa devina ajutorul lui Dumnezeu pentru pentru realizarea viziunii noastre.

     Pentru simplu motiv ca te gasesti intr-o situatie imposibila nu inseamna ca nu esti in planul lui Dumnezeu si destinul viziunii tale este sfirsit. Pentru simplu motiv ca te gasesti “intr-o inchisoare”, nu inseamna ca nu te afli intr-un loc perfect intr-un timp perfect, nu inseamna ca nu esti in directia buna pentru indeplinirea viziunii tale. Pentru simplu motiv ca cel mai bun prieten al tau este un om respins, parca fara nici un viitor, nu inseamna ca nu ai legatura cea mai potrivita din partea lui Dumnezeu.

     Indiferent unde te afli in clipa de fata, posibil sa fii in cea mai buna pozitie pentru a ataca “urcusul muntelui”, unde sa te intalnesti cu planul lui Dumnezeu pentru viata ta.

     Dumnezeu iubeste vizionarii, visatorii care merg cu claritate si convingere inainte pentru indeplinirea visului. Cu ochii atintiti spre rezultatul final scopul lor in viata nu este altul decat a pune in viata viziunea primita si a o duce la bun sfirsit.

     Un vizionar autentic este echipat cu potentialul si cu posibilitatile necesare. El este astazi plin de daruri pentru lumea de miine.

     Un vizionar autentic este plin de Duhul Sfint si de Puterea in Cuvant care poate aduce eliberare generatiei de miine.

     Un vizionar autentic este acel slujitor care poate face diferenta in jurul sau, care poate ameninta raul din lume si imparatia intunericului.

     Aceasta face ca toata forta diavolului sa fie concentrata impotriva lucratorilor cu viziune, a visatorilor. Satana doreste sa omoare din start orice viziune, si incearca sa omoare fizic chiar pe vizionar. Biblia aminteste ca dusmanul cel mare vine doar sa fure si sa omoare. Toti cei care au curajul sa viseze, sa aiba vreo viziune, vor avea de-a face cu ura celui rau, cu insusi ura Satanei personal impotriva lor.

     Dar cu toate acestea bine stiute, un slujitor adevarat trebuie sa fie un vizionar, un visator. Cu toate primejdiile si pericolele din toate partile, Dumnezeu inca planteaza viziuni si da vise in mintea si sufletul slujitorilor dedicati lucrarii Lui. Dumnezeu inca cheama in lucrare slujitori care sa nu se uite nici in stinga, nici in dreapta, care inteleg ca El este Dumnezeu al prezentului, pentru o lume a prezentului. Chemare lui Dumnezeu este pentru aceia care, impotriva celor care prezic un viitor lugubru si negru, vad posibilitatea nelimitata a luminii si gloriei Lui. Dumnezeu are nevoie de slujitori care, in ciuda pericolelor care pot aparea in viata de slujire, sa marturiseasca cum pot duce la indeplinire viziunea primita.

     Poate plang uneori pana spre miezul noptii dar nu am sa tradez viziunea de la Dumnezeu pentru viata mea.

     Poate pasesc uneori prin unele furtuni dar nu am sa parasesc directia visului de la Dumnezeu, plantat in duhul meu. Poate am sa merg uneori singur pe cale, dar voi ramanea credincios chemarii primate de la Dumnezeu. Chiar daca uneori sunt urmarit de ciinii de vanatoare ai iadului, chiar daca sunt in jurul meu zile senine sau zile innourate, chiar daca ma simt in putere sau slabit, nu voi putea niciodata abandona chemarea, visul, viziunea pe care Dumnezeu mi le-a incredintat.

     Prin furtuna, prin batalii, prin durere, Dumnezeu va face pentru tine ce a facut pentru Iosif; nu uita ziua cand Iosif a stat in fata lui Faraon, al doilea in functie din tot Egiptul.

     Ai curajul sa visezi!

     Viseaza speranta acolo unde este nefericire…

     Viseaza un miine plin de stralucire…

     Viseaza vindecari, minuni, eliberari…

     Viseaza innoirea si trezirea spirituala a comunitatii…

     Viseaza despre venirea Domnului…

     Viseaza incurajarea tinerilor si sprijinul adultilor…

     Viseaza o lume fara droguri intre elevi si studenti…

     Viseaza descoperirea medicamentului pentru SIDA, pentru cancer, pentru diabet…

     Viseaza unitatea in Trupul lui Christos, in Biserica.

     Habacuc 2:3: “Caci este o proorocie, a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire, si nu va minti; daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit.”

 va urma…SA FII MORAL

     din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

     Isaia 61: 1: “…Domnul m-a uns…”

     Poti sa faci o multime de lucruri fara ungere de sus: poti depinde de memoria ta, poti sa ai farmec personal, educatie, dar niciodata nu vei avea putere de convingere sau impact asupra cerului si iadului fara ungerea divina. Poti construi cladiri impunatoare, poti capata pozitii de influenta si putere civila, dar nu vei putea spune niciodata vreunui olog “argint si aur nu am, dar in numele lui Isus din Nazaret, scoala-te si umbla” (Faptele Apostolilor 3:6).

     Nu poti confrunta demonii iadului in numele lui Isus fara ungere divina. Da, poti avea influenta asupra oamenilor de pe pamant, dar niciodata impact pentru schimbarea lor pentru cer fara ungere divina.

     Marcu 16:17-18: “Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi; vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune miinile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosa.”

     Nu poti avea ungere divina fara sa petreci din timpul tau in prezenta Lui. Cand ucenicii, mirati, il intreaba pe Isus de ce ei nu au putut sa scoata un anumit duh dintr-un om bolnav, Isus le raspunde: “Acest soi de draci, nu poate iesi decat prin rugaciune si post.” (Marcu 9:29)

     Slujitori ai Domnului, aceasta istorisire din Marcu 9 este o ilustratie foarte interesanta.

     Un tata isi aduce la ucenici fiul stapanit de un duh mut, surd, si nu numai. Ucenicii incearca sa scoata acest duh, dar nu reusesc. Tatal nu se lasa induplecat de neputinta ucenicilor si isi aduce fiul la Isus. Asculta-ti cu atentie plangerea sa: “…fie-Ti mila de noi si ajuta-ne.“ (Marcu 9:22)

     Acest tata a fost distrus cand a vazut cum fiul sau a fost aruncat in foc de duhul rau.  Acest tata a fost sfartecat de durerea fiului pentru ani de zile, si acum ii cere lui Isus sa aiba mila nu numai de fiu, ci de amindoi.

     Cand un membru al familiei sufera, toata familia sufera; cand unul este ranit sufleteste, toti sunt raniti. Cand un slujitor intervine la o persoana, interventia lui se reflecta la toata familia. Cand te atingi de un suflet, ca si lucrator, te atingi de toata familia, si cand ajuti pe unul, ajuti pe toti din familia lui.

     La intrebarea ucenicilor, Isus explica despre necesitatea rugaciunii si postului.

     Intr-adevar, poti intretine o audienta, poti face chiar spectacol, poti organiza si administra o biserica fara aceasta putere de sus. Dar daca vrei sa ai putere asupra duhurilor si demonilor este necesar sa ai ungerea divina, si ea se capata numai prin rugaciune si post. Numai astfel echipat poti sa te apropii de Dumnezeu si sa intervini pentru altul.

     1 Timotei 2:1: “Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii.”

     Apostolul Pavel evidentiaza, in instructiunile privind rugaciunea, necesitatea si importanta ei primordiala.

     In versetul citat, sunt mentionate patru feluri sau forme de rugaciune.

     In primul rand avem “adorarea” sau “inchinarea” (“rugaciuni” in traducerea Cornilescu – nota traducatorului).  Gill a comentat acest fel de inchinare ca fiind o forma de comunicare cu Dumnezeu prin care ne exprimam visuri si dorinte bune pentru noi sau cei de langa noi; adorarea noastra catre Dumnezeu, recunostinta noastra pentru cine este El, pentru Sfintenia Lui, pentru Maiestatea Lui, pentru Suveranitatea Lui.

     A doua forma de rugaciune este “cererea personala” numita de Pavel “cereri”. In acest fel de rugaciune se insista inaintea lui Dumnezeu pentru iertare, pentru binecuvantare, pentru piinea cea de toate zilele, pentru sanatate, ca si pentru multimea de necesitati personale de care avem nevoie si care le cerem de la Dumnezeu.

     A treia forma de rugaciune este “mijlocirea”, ceea ce inseamna rugaciunea in numele altora, pentru altii, pentru o cauza neutra de noi. Acelasi Gill scrie in “Exposition of the Whole Bible” ca mijlocirea poate fi ca o plangere in numele celor care au facut nedreptati, ca o cerere de ajutor pentru cei in diferite nevoi, sau ca o cerere de binecuvantare pentru cei care au nevoie de ea. E ca si cum am pune miinile pe coarnele altarului si nu l-am lasa; in numele cerintelor speciale vom insista pentru persoanelor speciale din viata noastra. De asemenea, in aceasta categorie de rugaciuni intra si cerinta pentru trezirea spirituala a comunitatii sau a natiunii.

     Ultima forma de rugaciune este “multumirea”. Prin multumire trebuie sa ne aratam multumitori inaintea lui Dumnezeu si aceasta forma de rugaciune trebuie sa insoteasca intotdeauna celealte forme de rugaciune. In aceasta rugaciune noi aducem lauda noastra Domnului, insotita de multumirea noastra, declarand in mod public ca El este mai presus de orice pe acest pamant si recunoastem ca Dumnezeu este singurul si adevaratul Dumnezeu. Pentru aceasta, e nevoie de o partasie speciala cu Dumnezeu, in care dorim mai mult fata Lui peste noi decat mana Lui pentru noi. Scopul nostru in acest fel de rugaciune este expresia relatiei noastre cu Dumnezeu si nu a ceea ce poate El sa faca pentru noi.

     Numai o viata de rugaciune si post prin care crucificam firea pamanteasca ne poate da puterea necesara (ungerea divina) prin Duhul Sfant, pentru a aduce vindecare pentru cei bolnavi si elibarare pentru cei posedati de demoni.

 va urma….SA IUBESTI TOTI OAMENII

din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

     Pastorul Ray Dawson, intr-o lectiune biblica, a povestit intamplarea unui slujitor care se pregatea pentru un mesaj ce urma sa fie prezentat in prima duminica la capela unei inchisori.    

     Pentru a se familiariza cu locul in care urma sa-si prezinte expunerea, in ziua de sambata decide sa viziteze inchisoarea. Gardianul il conduce la capela de 1500 de locuri, iar slujitorul remarca pe primul rand doua scaune acoperite cu o panza neagra.  Surprins de aceasta, il intreaba pe gardian de ce acele doua scaune sunt diferite. Gardianul ii explica atunci ca pe acele doua scaune, in duminica slujbei, vor sta doi detinuti care vor fi executati luni dimineata, iar mesajul prezentat va fi ultimul mesaj auzit de ei in aceasta viata; de aceea vor fi asezati pe primul rand, dar pe scaune diferite de a celorlalti detinuti.

     Cutremurat, el paraseste inchisoarea. Ajungand la biroul sau si recapitulandu-si mesajul, descopera cu surprindere ca acel mesaj nu va fi suficient de eficace pentru doi oameni care il vor auzi pentru ultima oara.

     Intrebarea mea pentru toti lucratorii: sunteti voi constienti de faptul ca de fiecare data mesajul vostru s-ar putea sa fie pentru cineva ultimul mesaj auzit vreodata?

     Ieremia 23:4: “Voi pune peste ele pastori care le vor paste; nu le mai va fi teama, nici groaza, si nu va mai lipsi nici una din ele, zice Domnul.”

     Ieremia 3:15: “Va voi da pastori dupa inima mea, si va vor paste cu pricepere si cu intelepciune.”

     Dumnezeu se uita dupa slujitorii pastori care sa dea hrana turmei lui Hristos, care sa aduca protectie, vindecarea ranilor, si crestere spirituala.

     Ioan 10:12: “Dar cel platit, care nu este pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, cand vede lupul venind, lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le imprastie.”

     Ioan 10:15: “…asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Imi dau viata pentru oile Mele.”

     Pastorul nu se poate apropia orisicum de turma, fara o pregatire propice. In viata fermiera, pastorul, impreuna cu ciobanii sai, cunoaste oile, intelege felul de lucru al lupului si se pregatesc ca atare.

     De asemenea, slujitorii lui Dumnezeu in viata crestina trebuiesc sa fie pregatiti pentru slujire, si sa inteleaga Cuvantul Domnului despre responsabilitatea care o au pentru cei dati in ingrijirea lor.

va urma…SA AI UNGEREA DIVINA

 din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

     Dovada cea mai buna ca un slujitor are mila se vede in puterea de IERTARE pe care o are.

     Luca scoate in evidenta cuvintele rostite de Isus pe cruce.

     Luca 23:34: “Isus zicea: “Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!”.  Ei si-au impartit hainele Lui intre ei, tragand la sorti.“

     Deasemenea, in cartea Faptele Apostolilor sunt inregistrate cuvintele lui Stefan, primul martir.

     Fapte 7:60: “Apoi a ingenuncheat, si a strigat cu glas tare: “Doamne, nu le tinea in seama pacatul acesta!” Si dupa aceste vorbe, a adormit.“

     Improscat cu pietre de o gloata furioasa, Stefan se roaga pentru iertarea lor, exact cum a facut si Salvatorul sau pe cruce.

     Prima tentatie este sa spui ca e prea dur, prea crud, sa fii omorat cu pietre si tu sa te rogi pentru ucigasi. E adevarat, e prea dur, dar ca lucrator a lui Dumnezeu tu trebuie sa arati mila in orice imprejurare. Mila ta nu are de-a face cu felul cum esti tratat din exterior. Mila nu e conditionata de ceva sau cineva. Mila poti sa o ai sau sa nu o ai. Si daca o ai, nu poti sa o oferi,  sa o refuzi, sau sa o oferi dupa preferinte. O spun deschis, vor fii o multime de situatii cand, ca si slujitor, vei fi pur si simplu maltratat. Dar felul cum vei reactiona si vei raspunde va determina succesul tau ca slujitor. Si va trebui sa raspunzi ca si Stefan, cu iertarea lui Hristos, pentru ca aceasta iertare trebuie sa fie incorporata efectiv in tine, sa faca parte din tine.

     Imi amintesc plin de emotie de inmormantarea sorei June Williams, sotia unui foarte bun prieten al meu, pastor in Alabama, deasemenea mama a altui pastor de acelasi succes ca si tatal sau. O familie perfecta, cu totii slujind lui Dumnezeu. In martie 2003, un om ce a fost de curand eliberat din inchisoare, a pradat o casa mortuala, omorand trei persoane prin impuscare, printe care si sora Williams, directoarea acelei case mortuare.

     In timpul serviciului de inmormintare am putut sa ascult un mesaj din partea fiului victimei, pastorul Terry Williams, unul din cele mai miscatoare mesaje auzite vreodata.    In timp ce ascultam, ma minunam de ce auzeam, de parca cuvintele lui Terry veneau de pe alta lume: “…as da orice sa am posibilitatea sa-mi imbratisez din nou mama inca o data, dar nu se mai poate. Ce pot insa, este sa-l iert pe omul care a ucis-o, si sa ma rog pentru el ca sa fie salvat si sa scape de focul iadului.”

     Ma minunam, pentru ca stand acolo trebuia sa ma lupt cu furia mea insumi de cele cele intimplate, iar el, fiul sorei Williams, arata atata pace si iertare de neinteles. Dupa simtamintele mele de moment, imi venea sa merg cat mai rapid si sa-i aplic o pedeapsa aspra criminalului, dar el, Terry Williams, fiul ranit mult mai mult decat mine vorbeste multimii adunate despre iertare, pe deasupra si rugandu-se pentru salvarea ucigasului.

     Cand sotul sorei June, pastorul Edwin Williams, s-a ridicat sa vorbeasca, ma intrebam ce-o sa zice si el acum, dupa ce am primit o lectie de viata din partea fiului lor. Care va fi atitudinea lui? Si a inceput sa spuna asistentei ca atunci cand s-a dus la casa mortuala si si-a vazut sotia moarta, a inceput sa planga. Toata noaptea a plans; toata ziua urmatoare a plans; toata noaptea care a urmat a plans. Dar dupa aceasta, Duhul Sfint l-a atins dandu-i pace. Noaptea inainte de inmormintare chiar a putut sa doarma.

     Pastorul Williams Sr. a zis: “Am predicat la multe funeralii, de multe ori si acum pot sa va adeveresc ca ceea ce v-am spun inainte si v-am incurajat intotdeauna in Hristos, este adevar. Am predicat ca Dumnezeu nu va lasa, nu va uita si va merge cu voi pana la capat; si acum, in situatia in care ma gasesc, Dumnezeu nu m-a lasat, nu m-a uitat si a fost alaturi de mine pana la acum.”

     Va marturisesc caci niciodata nu am trecut printr-o asemenea suferinta ca si familia Williams, dar cred ca nici nu am simtit vreodata pacea lor.

     Cuvintele spuse, atitudinea aratata, dragostea si mila care izvorau din ochii lor, pacea si siguranta de care dadeau dovada, a atins inima mea pentru totdeauna. Da, cu adevarat, chiar si atunci cand inima iti este sfasiata de durere, tu poti ierta si experimenta o victorie deosebita in Hristos. Da, cu adevarat, in ciuda tuturor circumstantelor tu poti avea bucurie in Domnul.

     O alta marturisire zguduitoare am auzit de la Cindi Lamb, co-fondatoare a organizatiei MADD (Mothers Against Drunk Driver, tradus in limba romana Mamele Impotriva Soferilor Bauti…nota traducatorului), dupa ce fiica ei a fost omorata de un sofer baut. Nu mult dupa accident, s-a predat lui Dumnezeu intr-o biserica din Baltimore pastorita de Howard Hanckock.

     In ziua cand a luat botezul, s-a dus la inchisoarea unde era inchis soferul ucigas, si vizitandu-l i-a spus ca l-a iertat.

     Lucratori, slujitori adevarati a lui Dumnezeu, daca aveti ceva in inimile voastre impotriva vreunei biserici, vreunui slujitor din alta biserica, vreunui membru de rand, sau impotriva oricui, puneti totul sub Sangele Mielului. Numai prin iertare deplina si totala puteti experimenta din nou bucuria prin Duhul Sfint inaintea Domnului.

     Marturia urmatoare va intari aceasta, marturia a doi oameni, unul in varsta iar altul tanar. Intr-o emisiune televizata, domnul in varsta relata cum intr-o zi, dupa ce si-a imbratisat sotia si fiica in fata casei caci urmau sa plece intr-o calatorie, statea in pragul casei si le petrecea cu privirea.  Dupa putina vreme, o masina care facea intrecere cu altele pe strazile publice, pierde controlul si izbind masina femeilor frontal, le omoara pe amandoua in fata sotului si tatalui ramas inmarmurit. Nu ne putem imagina ce a fost in inima si mintea omului luni de zile. Dar omul era credincios. Cand si-a revenit l-a vizitat pe tanarul sofer in inchisoare, iar acesta si-a cerut din toata inima iertare pentru raul facut. Vazand sinceritate si parere de rau pentru cele intamplate, crestinul nostru l-a iertat, a continuat sa-l viziteze, chiar l-a ajutat sa se elibereze inainte de termen pentru conduita exemplara, si acum sunt parteneri de conferinte unde vorbesc despre pericolul intrecerilor auto pe strazi publice. Intrebat cum a putut sa-l ierte pe acel tanar, omul a replicat ca numai iertarea a putut sa-i redea dorinta de viata inapoi.

     Vreau sa te intreb. Ai dorinta de viata din nou? Este ceva ce ti s-a facut si inca nu poti ierta? Continui sa stai in aceasta stare, sacrificandu-ti vitalitatea spirituala? Aminteste-ti din nou cuvintele Mantuitorului, scrise in Marcu 11:26: “Dar daca nu iertati, nici Tatal vostru care este in ceruri nu va va ierta greselile voastre.”  

     ESTE IMPOSIBIL SA CAPATAM IERTARE DACA NOI NU IERTAM.

     Harul deosebit a lui Dumnezeu ne este de ajuns, suficient, daca noi ne incredem in El. Dumnezeu isi apropie harul de noi numai atunci cand cu adevarat avem nevoie de El. Privind de alaturi, ne vine usor sa ne minunam de iertarea si atitudinea semenilor nostri care trec prin situatii grele.

     Dar cand aceleasi situatii apar in noi si in familiile noastre, abia atunci descoperim masura harului care este sau nu in noi si masura harului de care avem nevoie.

va urma…SA FII PREGATIT

din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

     Isaia 21:11: “…Strajerule, cat mai este din noapte? Strajerule, mai este mult din noapte?”

     Ezechiel 3:17-19: “Fiul omului, te pun pazitor peste casa lui Israel. Cand vei auzi un cuvant, care va iesi din gura Mea, sa-l instiintezi din partea Mea!

     Cand voi zice celui rau: ‘Vei muri negresit!’, daca nu-l vei instiinta, si nu-i vei spune, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea si sa-i scapi viata, acel om rau va muri prin nelegiuirea lui, dar ii voi cere sangele din mana ta!

     Dar daca vei instiinta pe cel rau, si el tot nu se va intoarce de la rautatea lui si de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu iti vei mantui sufletul!”

     Isaia 56:10-11: “Toti pazitorii lui sunt orbi, fara pricepere; toti sunt niste ciini muti, care nu pot sa latre; aiureaza, stau tolaniti, si le place sa doarma.

     Totusi sunt niste ciini lacomi, care nu se mai satura. Sunt niste pastori care nu pot pricepe nimic; toti isi vad de calea lor, fiecare umbla dupa folosul lui, fara abatere…”

     In timp ce dusmanul bate fara incetare la poarta ca si furtuna de vara incercand sa corupa cat mai multe suflete, poti auzi astazi asa de multi asa zisi vegheatori care striga nepasatori la realitate: “sunteti bine, sunteti bine”.

     Vegheatorul adevarat gandeste si spune adevarul indiferent daca aceasta il face popular sau nu, indiferent daca oamenii vor sa auda sau nu.

     Vegheatorul adevarat isi intelege pozitia si slujba: sa stea treaz, sa fie vigilent, sa continue sa vegheze si atunci cand s-ar parea ca nu este nimic de vegheat.

     Astazi, mai mult ca oricand avem nevoie de astfel de vegheatori, care sa planga pentru sufletele oamenilor pierduti, si care sa atentioneze atunci cand dusmanul se apropie.

va urma…SA AI MILA

din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

     Editura Leadership Ministries Worldwide a publicat o carte, Ce spune Biblia despre slujitori, in care se incerca sa se explice definitia slujitorului: “Cuvantul Slujitor inseamna “vaslas la galera”. Acesti vaslasi stateau sub puntea vasului sau corabiei, si cu ajutorul vaslelor uriase ajutau corabia sa inainteze pe mare. Erau legati in lanturi, cate opt, zece, uneori mai multi pe un rand, si trebuiau sa vasleasca in acelasi ritm, cu aceasi putere, pentru a face corabia sa inainteze. Hristos este carmaciul corabiei iar toti slujitorii sunt vaslasii de dedesupt. Ei nu fac altceva decat sa asculte de porunca carmaciului. Pe ei nu-i intereseaza unde merge corabia, cu ce viteza, cum e corabia colorata, cat e de mare, si chiar daca i-ar interesa, nu pot sa faca nimic individual pentru ca sunt legati toti impreuna. Singura lor obligatie e sa se supuna Carmaciului. Toti slujitorii Domnului trebuie sa se consi-dere robii Domnului si sa inteleaga ca numai legati impreuna pot face corabia mantuirii sa inainteze. Ei exista numai ca sa-L slujeasca pe Dumnezeu, si pe nimeni altcineva decit pe El“.

     In predica lui Martin Luther King, “Instinctul Tamburului Major” el parafrazeaza pe Hristos cand spune ce inseamna sa fii “mare“: cel mai mare sa fie slujitorul celorlalti. Plecand de la aceasta definitie, Dr. King, plin de bucurie, ajunge la concluzia ca oricine poate fi mare pentru ca fiecare are abilitatea de-a sluji, de-a fi rob.

     Cand numesti un slujitor “rob” aceasta nu are de-a face cu ce face un slujitor, ci cu natura sa umana, cum este el.

     Deasemenea, cartea Ce spune Biblia despre slujitori  incurajeaza slujitorii garantand triumful lucrarii lor de slujire:  “Dumnezeu te conduce tot timpul la victorie. Ca slujitor adevarat a lui Dumnezeu tu niciodata nu vei cunoaste infrangerea, infran-gerea permanenta. Chiar daca vei avea esecuri pentru o peri-oada de timp, Dumnezeu te va intalni din nou undeva, te va ridica si va continua sa te foloseasca in slujba Lui. Dumnezeu va ajuta intotdeauna slujitorii adevarati sa fie victoriosi in final. Nu exista nimic, absolut nimic care sa lupte si sa aiba castig impotriva slujitorilor adevarati, chemati cu adevarat de Dumnezeu in lucrare si care continua sa-L serveasca pe El cu adevarat. Daca vei sta in El, biruinta este asigurata”.

     Romani 8:35-39: “Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?

     Dupa cum este scris: ‘Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat.’

     Totusi in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

     Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapinirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru“.

     Da, noi suntem robi din dragoste, slujitorii Dumnezeului celui viu, dar in acelasi timp suntem biruitorii Lui, victoriosi prin El, cel care ne-a iubit atat de mult ca si-a dat viata pentru noi.

     Natura lucratorului adevarat este aceea de a sluji si destinul lui este acela de a fi biruitor.

va urma…….SA FII VEGHEATOR

din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

Efeseni 4:11-12: “Si El a dat pe unii apostoli; pe altii prooroci; pe altii evanghelisti; pe altii pastori si invatatori pentru desavirsirea sfintilor in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos…”
In versetul 11, sunt cuprinse toate cele cinci caracteristici lucrarii de slujire. Aceste cinci caracteristici pot face subiectul a cinci carti de studio separat, insa acum vom trece peste ele sumar, doar pentru a intelege diferenta dintre ele.
Voi impartasi cu voi pe scurt o conversatie purtata cu Rich Bowen, pastor al bisericii New Hope Worship Center din Augusta, statul Georgia. El arata cat de simplu putem sa ne reamintim tot timpul aceste cinci caracteristici, doar privind la palma noastra.
Degetul mare, reprezinta autoritatea apostolica. Dupa cum rolul degetului mare este de a controla toata functionalitatea palmei, la fel, apostolii sunt cei ce guverneaza.
Degetul aratator, reprezinta slujirea proorocilor. Asa cum degetul aratator se indreapta spre a indica ceva si prooroci sunt acei care arata.
Degetul mijlociu reprezinta lucrarea evanghelistilor si este cel mai lung deget al palmei. Menirea evanghelistilor este de a strange cat mai multi pentru Hristos, castigatorul sufletelor.
Degetul inelar, slujirea pastorului, este de a tine impreuna, de a proteja sufletele castigate pentru Dumnezeu de evanghelisti.
Lucrarea invatatorilor, degetul mic, este de a motiva si a stabili in inima credinciosilor adevarul scriptural.
Avand in vedere ca altul este subiectul mesajului, nu o sa dezvolt mai departe aceasta ilustratie, dar totusi ea trebuie sa ramana ca un bun exemplu de colaborare si a intelege care este rolul slujitorului crestin.
Dorinta mea arzatoare este de a privi in mod specific lucrarea slujitorilor adevarati prin schimbarea pe care ei trebuie sa o aduca in jurul lor, oameni care fac diferenta in orice imprejurare. Slujitorii sunt chemati la sacrificii si au o multime de obligatii, dar toate acestea trebuiesc privite ca privilegii. “Vestea cea buna” fara “fapta cea buna” te lasa fara putere.
Titlul de “slujitor al Domnului “ fara indatoriile biblice conduc la deziluzii, atat din partea ta cat si din a celor din jurul tau.
A fost o perioada in istoria comunitatii cand slujitorul era cea mai respectata persoana. In primele zile a natiunii noastre, prima cladire care se construia in fiecare noua asezare era biserica. De ce? Pentru ca biserica era central activitatii si viata asezarii. Uita-te la situatia de astazi: ani buni de cand multimea de asa zisi slujitori tradeaza increderea credinciosilor, iar comunitatile crestine pierd confidenta publicului. Cativa slujitori din acestia, foarte bine vazuti de altfel in trecut, ies acum public si-si marturisesc pacate grave comise, chiar in timp ce erau considerati lideri. Una din cele mai mari si puternice denominatii crestine este astazi zguduita de scandaluri provocate de preotii lor celibatari, dar invinuiti de pedofilie. Congresul altei denominatiuni a ales nu demult un preot homosexual ca si lider regional. Fapte de genul acesta au dus in zilele noastre la o totala neincredere a maselor de oameni in tot ce se numeste religie.
Unii ar putea sa faca caz spunand ca si in vremurile biblice se intimplau asemenea anomalii. Diavolul, numit si Lucifer, s-a rasculat impotriva lui Dumnezeu, si impreuna cu el o treime de ingeri. Chiar din cei apropiati Domnului, unul care a fost martor la toata activitatea Lui, care a ascultat timp de trei ani invatatura Lui, care a vazut cu ochii lui o multime de minuni, l-a tradat pentru treizeci de arginti. Am putea scrie o carte intreaga cu acestfel de fapte urate ale lucratorilor bisericesti.
Si totusi de ce scriu aceasta carte despre slujitori? Pentru ca continui sa cred ca Slujitorii adevarati a lui Dumnezeu raman si astazi cei mai respectati oameni ai comunitatii, oameni importanti care fac tot ce pot mai bun sa-L reprezinte pe Christos cu credinciosie.
Atunci cind Ilie statea la umbra unui copac si se tanguia ca a ramas singurul om drept si credincios, Dumnezeu i se descopera si-l contrazice, spunandu-i ca mai sunt inca sapte mii de slujitori adevarati care nu si-au plecat genunchiul in fata lui Baal.
Trebuie oare sa-ti amintesc ca in pofida faptului ca arhanghelul Lucifer se afla inca in rebeliune, arhanghelul Gavril continua sa duca mesajele Lui Dumnezeu prin univers iar arhanghelul Mihail continua sa conduca armatele de ingeri ale Lui Dumnezeu? Daca o treime din ingeri l-au urmat pe Lucifer, totusi doua treimi au stat impotriva lui, si continua sa stea imprejurul celor care se tem de Dumnezeu. Daca Iuda l-a tradat pe Isus, zece din ceilalti unsprezece ucenici ramasi si-au dat viata ca martiri, murind cantandu-I Domnului cantari de biruinta. Daca in ziua de astazi poti gasi pacatosi de la amvoane si pana la ultima banca, totusi mai exista inca Slujitori adevarati care merg inainte sacrificand totul pentru Dumnezeu, primind orice responsabilitate fara nici o plangere si fara nici o recunostinta.
2 Timotei 4: 3,4,5: “Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor.
Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta dupa marturisiri inchipuite.
Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist, si implineste-ti bine slujba “.
Cand tu predici, esti un actor care aduci buna dispozitie sau un vestitor care aduce adevarul lui Isus Christos? Esti unul care faci reprezentatie pe scena bisericii sau un mesager trimis de Tatal sa smulgi din foc pacatosii?
Isus a fost dus de Satana pe unul din cele mai inalte varfuri ale Israelului, unde i-au fost aratate toate bogatiile pamantului. Acolo a promis ca i le va da pe toate, cu conditia sa se aplece si sa I se inchine. S-ar putea ca intr-un moment al vietii tale de slujire Satana sa te duca si sa-ti arate de pe vreun munte inalt ce ar putea el sa-ti ofere. Iti va promite bani, prestigiu, putere, numai sa faci ce-ti cere. El va cauta sa descopere pretul pentru care te-ar putea cumpara. Iti va promite o carare mai scurta pentru a avea “success”. Lui Isus a avut indrazneala sa-i promita toata imparatia, fara suferinta si fara moarte. Si la tine va veni sa te lamureasca ca nu e nevoie de post, de rugaciune, de sacrificiu pentru a fi cineva de succes. Pe el nu-l intereseaza ca predici la multimi mari, ca esti influentabil, ca esti popular, ca esti bogat, atat timp cat te poate pacali sa nu predici adevarul intreg.
Cand te vei confrunta cu cel rau, cu Satana, aminteste-ti un singur lucru. E mult mai usor sa stai neclintit pentru adevar si dreptate stiind ca Dumnezeu v-a fi cu tine pana la capat, decit sa recuperezi inapoi ceea ce ai vandut diavolului.
Cand presedintele Abraham Lincoln a fost indemnat sa-si modifice principiile emanciparii a zis: “…eu merg incet, uneori foarte incet, dar niciodata nu merg in spate“. Ca si slujitori suntem pusi in situatia uneori de-a merge incet dar trebuie tot timpul sa mergem numai inainte, niciodata inapoi. Spatele nostru intotdeauna va fi o adevarata tentatie si o capcana din partea celui rau.
William Morley Punshon, un slujitor englez wesleyan din
secolul al 19-lea a zis :
“Lasii intreaba… E SIGUR?…
Oportunistii intreaba… E POLITIC CORECT?…
Mandrii intreaba…E POPULAR?…
Dar cei cu Constiinta Intreaba…E DREPT? “.
Slujitorii adevarati sunt obligati sa intrebe aceasta intrebare in orice imprejurare: “ E DREPT CE FAC, E DREPT CE SPUN?”, si apoi toate actiunile intreprinse sa fie judecate prin raspunsul la aceasta intrebare.
Matei 11: 7-9: “Pe cand se duceau ei, Isus a inceput sa vorbeasca noroadelor despre Ioan: “Ce ati iesit sa vedeti in pustie? O trestie clatinata de vant?
Daca nu, atunci ce ati iesit sa vedeti? Un om imbracat in haine moi? Iata ca cei ce poarta haine moi sunt in casele imparatilor.
Atunci ce ati iesit sa vedeti? Un prooroc? Da, va spun, si mai mult decit un prooroc;“.
Isus a intrebat de cateva ori aceasi intrebare: Ce ati iesit sa vedeti?
Cand oamenii merg la biserica sau cand alearga sa auda cate un mesaj predicat, ce asteapta ei sa vada, si ce vad ei in realitate? Daca ei stiu ca tu esti cu adevarat slujitorul lui Dumnezeu atunci asteptarile lor sunt la fel cu realitatea; ei asteptau sa auda adevarul si au auzit adevarul. Dar ce se intampla cand tu esti o persoana cu reputatia patata care intorci mesajul de la Dumnezeu catre persoana ta, care vorbesti sa placi oamenilor ascunzind insa adevarul, care rastalmacesti invatatura biblica? Atunci nu mai esti eficient, nu mai aduci roada!
Ca sa poti fii roditor in lucrare, sa fii eficient, trebuie cu tot adevarul sa intelegi raspunsul la urmatoarele intrebari:
– Cine te-a chemat la slujire?

– Ce a planuit Dumnezeu sa fii in slujire?

– Ce a planuit Dumnezeu sa faci ca slujire?

va urma……Cine te-a chemat la slujire?

din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

Nu sunt foarte multi oameni astazi in societatea americana, politica sau comerciala, care sa doreasca sa puna totul in slujba lui Dumnezeu, sa lupte pentru respectarea legilor morale bazate pe Scriptura. Si mai putini ar sacrifica tot ce au pentru apararea libertatii religioase sau si alte libertati pierdute, libertati care au adus atata bucurie natiunii noastre de-a lungul timpului.
Chiar si multi dintre slujitorii lui Dumnezeu, adevarati cindva, sunt gata pentru compromisuri deoarece, ca si pentru Dima odinioara, chemarea lumii suna mai puternic in inima lor decat
chemarea lui Dumnezeu.
De aceea, in momentele urmatoare am sa mentionez trei chemari ale lui Dumnezeu. Peste primele doua voi trece sumar pentruca cea de-a treia este subiectul mesajului.

1). CHEMAREA LA POCAINTA
Este o chemare universala a lui Dumnezeu adresata fiecarui pacatos sa se pocaiasca, sa fie salvat. Dumnezeu nu iubeste moartea pacatosului ci doreste ca oricine sa vina la El si sa se pocaiasca.
2 Petru 3:9 : “Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta”.
Dumnezeu nu vrea ca cineva sa moara in pacat, de aceea doreste ca toti, da, absolut toti sa vina la pocainta. Daca tu alegi sa mergi in iad tu calci in picioare jertfa lui Isus Christos si alegi sa refuzi toate promisiunile pe care El le-a facut.
Aceasta chemare universala este reflectata in Ioan 3:16: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”.
Harul sau deosebit a facut ca aceasta iubire sa depaseasca granitele casei lui David si sa cuprinda toata lumea:
– Tit 2: 11: “Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat…”
– Fapte Apostolilor 2:21: “Atunci, oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit“.
– 1 Ioan 4:15: “Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane in el, si el in Dumnezeu“.
– Ioan 3:15: “…pentruca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica“.
– Ioan 11:26: “Si oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata…”
In cuvintele : toti, cine, oricine, orisicine, este cuprinsa fiecare fiinta umana indiferent de limba si cultura, indiferent daca este educat sau fara educatie, indiferent daca este inalt sau scund, indiferent daca este bogat sau sarac si lista ar putea continua….
Cuvantul oricine a fost scris cu Sange pe crucea din Calvar.
Cuvantul oricine a fost scris pe portile iadului prin puterea invierii.
Cuvantul oricine a ramas scris in mormantul gol dupa invierea lui Isus.
Cuvantul oricine a fost scris in camera de sus cu limbi de foc, la Rusalii.
Si in cuvantul oricine intri si tu astazi, daca esti un pacatos.

2). CHEMAREA LA LUCRU
Daca esti nascut din nou Dumnezeu te cheama la lucru. Credinciosii in totalitate trebuie sa-l urmeze pe Hristos. Fiecare credincios trebuie sa fie si un lucrator, un martor.
Cand Isus l-a vindecat pe indracit, ( Marcu 5:19), nu l-a chemat dupa El ci l-a trimis acasa sa marturiseasca, ce i-a facut Dumnezeu, familiei si prietenilor sai. Nu toata multimea credinciosilor este chemata la slujire deosebita, speciala, dar toti sunt chemati sa lucreze in via Sa. Toti sunt chemati sa laude si sa se inchine. Toti sunt chemati la rugaciune si la mijlocire.
Isus insusi spune ca recolta este mare dar lucratorii sunt putini. Cu alte cuvinte, nimeni nu e chemat numai sa “incalzeasca banca”. Daca esti sofer, condu autobuzul bisericii cu copii sau batrini. Daca esti mecanic, raspunde chemarii de-a repara ce este necesar de reparat. Daca esti priceput si rabdator cu copiii, oferati serviciul la cresa. Daca iti place sa te rogi pentru altii, formeaza un grup de mijlocire. Daca esti un om de success in lumea financiara, ofera-ti ajutorul de consiliere pastorului fara sa ai alte scopuri meschine in minte. Fii un Aaron sau un Hur care sustine miinile celor din slujba divina.
Fiecare din noi trebuie sa fie un lucrator dar in acelasi timp sa fie si un ajutor pentru cei chemati la slujire si misiune.
Cand Israel a ocupat Canaanul, fiecare semintie a primit ca mostenire o bucata de pamint, cu exeptia semintiei lui Levi. De ce? Pentru ca semintia lui Levi se compunea din preoti si leviti, chemati sa slujeasca in Templu.
Dumnezeu a avut un plan deosebit. Congregatia nici nu angajeaza si nici nu plateste slujitorii. In schimb, congregatia este chemata sa aduca zeciuiala care apartine Domnului impreuna cu darul de buna voie. Din tot ce s-a dat lui Dumnezeu, Dumnezeu plateste slujitorii. Simplu, nu?
Credinciosii sau congregatia deasemenea recunosc in slujba de slujitori ai Domnului pe cei chemati de Dumnezeu la lucrare prin ceea ce se numeste in termen biblic “ordinare“. Ordinarea nu este altceva decat aprobarea congregatiei acelor alesi de Dumnezeu in slujire printr-un act oficial si public.
In Faptele Apostolilor 13:2, Cuvantul ne spune ce a zis Duhul Sfant:
“Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul pentru lucrarea la care (EU) i-am chemat“. Apoi, in versetul urmator citim: “Atunci, dupa ce au postit si s-au rugat, si-au pus miinile peste ei, si i-au lasat sa plece“.
In 1 Timotei 4:14, apostolul Pavel ii spune lui Timotei sa nu fie nepasator de darul pe care l-a primit prin proorocie, cu punerea miinilor. Iar in 1 Timotei 2:7, apostolul Pavel recunoaste ca o fost ales ca propovaduitor si apostol.
Te incurajez sa studiezi singur 1 Corinteni capitolul 12 privitor la feluritele daruri ale Duhului Sfant, l-a felul cum sunt impartite aceste daruri si cum se raporteaza aceste daruri unele la altele.
Incepand cu capitolul urmator am sa arat cu lux de amanunte despre a treia chemare a lui Dumnezeu, CHEMAREA LA SLUJIRE!

va urma……CHEMAREA LA SLUJIRE

continuare de la Slujitorul adevarat…(3)

CAPITOLUL 1

Intr-una din zile am primit un e-mail si am fost foarte adanc miscat in inima mea cand am citit ce au patit semnatarii Constitutiei acestei natiuni. Autorul original al acestui e-mail este necunoscut, dar mi-am luat libertatea de a-l impartasii cu voi pentru a putea demonstra un principiu in cele ce urmeaza.

Barbati si femei au venit in Statele Unite uitandu-se dupa libertatea religioasa si beneficiile unei lumi noi, in proces de dezvoltare. Cu toate acestea, colonialismul britanic inca ii apasa pe primii veniti. Aceasta lume noua avea nevoie acum de oameni, barbati si femei, care sa paseasca inainte si sa conduca in incercarea de a arunca jugul colonialismului si sa de-a nastere unei natiuni noi, libere. O noua natiune avea nevoie de oameni care sa doreasca schimbarea, oameni care puteau sa faca diferenta pentru ei si pentru cei din jurul lor. Acei oameni au aparut si urmau sa plateasca un pret urias pentru libertatea de care ne bucuram acum si pe care nu o pretuim indeajuns uneori. Sacrificiul acestor semnatari ai Constitutiei este numai inceputul unui sir intreg de sacrificii.

Britanicii l-au arestat si inchis pe Richard Stokton ca tradator numai pentru ca a indraznit sa semneze Declaratia de Independenta. Casele altor doisprezece semnatari au fost arse din temelii. Copiii a doi dintre ei au murit in timpul razboiului de independenta iar copiii altor doi au fost capturati si luati prizioneri de catre armatele britanice. Saptesprezece semnatari au luptat in razboi si unii au fost raniti grav. Multi au avut locuintele pradate si distruse. Altii au fost luati prizioneri in timpul luptelor.

Acesti semnatari nu au fost oameni de rand; au fost educati, unii bogati, avocati si juristi, fermieri si proprietari de plantatii, comercianti. Cu toate ca pozitia lor sociala era una confortabila ei si-au luat riscul libertatii pentru semenii lor, fiind constienti ca britanicii ii vor urmarii ca tradatori.

Semnand Declaratia de Independenta ei stiau ca pun totul la risc, pe linia de bataie.

Plantatorul si comerciantul Carter Braxton din Virginia a pierdut toate corabiile, fiind luate de britanici. Dupa razboi, a pierdut si ce a mai ramas si niciodata nu a mai revenit la ce a fost.

Thomas McKean a fost urmarit de britanici constant, ascunzindu-se impreuna cu familia lui pentru tot restul vietii. A facut parte o perioada din Congres unde a lucrat fara salar.

Semnatarii George Clymer, William Ellery, Button Gwinnett, Lyman Hall, Thomas Heyward, Arthur Middleton, Edward Rutledge si George Walton au avut proprietatile distruse de vandali sau soldatii britanici.

Dupa declaratiile urmasilor lui Thomas Nelson Jr., generalul britanic Cornwallis a folosit casa lui Nelson ca si cartier general al armatei. Cand generalul George Washington a deschis focul impotriva britanicilor casa lui Nelson a fost distrusa iar el a murit falimentat.

Casa lui Francis Lewis a fost deasemenea distrusa iar sotia lui a fost  inchisa, unde a si murit in scurt timp dupa arest.

John Hart a fost indepartat de la patul sotiei muribunde si cei treisprezece copii au fost nevoiti sa fuga, sa-si salveze viata. Cand a fost eliberat si s-a intors acasa, sotia lui murise si copiii au fost dati disparuti pentru totdeauna.

LIBERTATEA COSTA. Acesti oameni au renuntat la totul pentru o cauza sublima: la toata avutia, la pozitiile care le aveau, la toate posesiunile si nu in ultimul rind, la familiile lor si chiar la viata lor (in cele mai multe din cazuri).

va urma……Toti au fost oameni ai credintei