Cuvant de inceput……

Un nou blog, inca un blog la orizont si stiu ca “toti abia il asteapta” intrebandu-se: ce-o mai vrea sa zica si el?

Raspunsul e simplu: eu? nimic…… vizitatorii? incearca……Dumnezeu? TOTUL !!!

Adevarul este ca ce mai poti spune nou cand in blogosfera romaneasca se gasesc inregistrate 63817 bloguri? Doar petrecand o zi pe fiecare blog si nerepetandu-te, ai avea nevoie de vreo 174 de ani sa le cuprinzi pe toate….multe, putine…judecati singuri. In oceanul acesta de publicatii un nou blog este ca o picatura de apa, ca o lacrima lasata sa cada in singuratatea noptii de catre o inima indurerata.

Speranta este totusi…..privind miile sau chiar zecile de mii de fotografii raspandite pe internet, cele in care este surprinsa cate o floare sau un fir de iarba cum se apleaca sub o gingasa picatura de apa iti atrage atentia mult mai mult decat cele cu valurile oceanului. Cei ce iubesc detaliile tot timpul vor cauta lacrima sincera pe fata inocentei comparat cu falsa afisare a unei fericiri niciodata dobandite.

Speranta este totusi…..blogurile evanghelice sunt numai 959. Dar competitia noastra (daca ar exista o asemenea competitie) nu trebuie sa fie cu noi insine (ma refer la evanghelici) ci cu ceilalti, unde suntem deficitari, per total avand numai 20 de bloguri in primele 1000.

Blogul meu (daca as putea sa-l numesc astfel) se va vrea o provocare  spre bine,  spre incurajare (dupa cum ii este si titlul); locul unde voi oferi spatiu tuturor care vor avea o vorba buna pentru semenul sau. Trist de multe ori de felul cum ne adresam unii altora in spatiul virtual am hotarat in inima mea ca acest blog sa fie altfel. Nu voi reusi singur, de aceea va rog ca la fiecare postare comentatorii  sa tina seama de aceste recomandari:

1). sa vorbim cu respect, politicos, urmarind folosul celuilalt, dupa cum ne invata Scriptura;

2). sa nu atacam persoana niciodata.

Speranta este…..stiu ca se poate (neindoindu-ma niciodata de capacitatile fratilor romani), important este se vrem.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!