Partir c’est mourir un peu. Atunci cind pleci din tara ta, atunci cind parasesti pe cineva, atunci cind pierzi ceva din tine, sa stii ca mori un pic. Uneori nu ne dam seama pe moment dar suferim apoi toata viata.
Foarte multi dintre noi am trait sa murim putin si vom purta mereu aceasta povara pina la sfirsitul zilelor noastre. Am pierdut casa copilariei noastre si mirosurile de atunci, am pierdut oameni dragi, apoi am pierdut parinti, copii si bunici. Unii dintre noi au pierdut pamintul de acasa, obiceiurile si obisnuinta unui trai si au fost nevoiti sa se arunce in bratele unui altfel de viitor. Un alt pamint, o alta departare de radacini, o viata diferita de ce si-a dorit MAMA atunci cind si-a purtat pruncul in pintec!
Atunci cind pleci risti sa mori de tot…dar Cel Batrin, din Ceruri, are grija si iti pune in traista o forta…
View original post 220 more words
ENCOURAGE by cornelilioi 