Mic e secerişul, mulţi sunt lucrătorii sau criza Bisericii Baptiste din România…

By pasareaphoenixremixed, on April 28, 2012

 

Acest post a fost scris în data de 19 iunie 2011. Nu am găsit momentul propice pentru a-l publica. Nu cred că circumstanţele de acum ar fi mai prielnice, dar nici nu cred că mai are rost să treacă jumătate de an sau mai mult timp. Textul reprezintă cîteva dintre convingerile mele sedimentate de-a lungul anilor în ceea ce priveşte biserica baptistă. Plec de la premisa că în ultimii 22 de ani Biserica Baptistă din România nu a crescut în mod proporţional cu cît s-a investit în ea, creşterea fiind nesemnificativă în comparaţie cu perioada dinainte de 1990.

În urmă cu ceva timp îmi exprimam nedumerirea faţă de atitudinea unor fraţi consternaţi de faptul că unele Biserici baptiste de la ţară erau în pragul dispariţiei, avînd cîte trei-patru credincioşi octogenari şi atît. Mă întrebam atunci ce fel de Biserici au fost acelea şi ce se făcea, ce se întîmpla acolo. Între timp am avut o altă serie de postări în care încercam să dau glas faptului că nu trebuie să se confunde Biserica, trupul lui Cristos cu clădirea în care se întruneşte pentru cîteva ore pe săptămînă această Biserică. Deasemenea am încercat să ridic unele semne de întrebare cu privire la formalele întruniri baptiste care în loc să ia în dezbatere marile probleme cu care se confruntă Biserica şi societatea, se limitează de cele mai multe ori la alegeri din patru în patru ani, lăsînd lucrurile la voia întîmplării, adică neschimbate. Dacă ar fi să pun împreună aceste frămîntări, cred că aş putea să le comasez în cîteva rînduri pe care vreu să mi le exprim cît mai tranşant şi deschis.

Azi am auzit că în judeţul Arad se închid două biserici baptiste, ceea ce m-a făcut să mă gîndesc la o reformulare a unuia dintre versetele Noului Testament, după cum arată titlul acestei postări. Care ar fi explicaţiile pentru o astfel de stare de fapt? În principal cred că sunt patru mari probleme cu care se confruntă Biserica Baptistă din România:

1. Biserica Baptistă din România a abandonat principiul ucenicizării, accentul fiind pus pe mărirea numărului de enoriaşi, ce nu au trecut printr-un proces de ucenicizare.

Enoriaşii baptişti nu au deveni creştini maturi capabili să ia decizii personale de mare importanţă spirituală. Ei nu sunt încă capabili să perpetueze procesul transmiterii Evangheliei şi să facă ucenici.

Înainte de 1990 făceam parte dintr-un grup în care primii ucenici ai Navigatorilor au schimbat multe, prioritatea grupului fiind procesul de ucenicizare. Se făcea studiu biblic, se dădea socoteală de cum îţi trăiai viaţa, se vizitau biserici, ocazional existau întruniri în grupuri pe diverse subiecte, se predica, se evangheliza, se discuta cu “lumea”, se acorda ajutor, se citeau cărţi împreună, se împărţeau riscurile. În biserică apăruse un suflu nou, lucrurile nu se întîmplau la întîmplare. Cu toate acestea în ziua de azi această Biserică este tot mai neimplicată, tot mai pustie.

2. Biserica Baptistă din România s-a angajat într-un proces extensiv de educaţie a credincioşilor săi care nu are legătură cu procesul de ucenicizare întreprins de Domnul Isus Cristos, ci cu scoaterea pe bandă rulantă a unor credincioşi neimplicaţi şi obedienţi şi a unor pastori care să ocupe amvoanele unor clădiri care poartă numele de biserică.

La scurt timp după revoluţie existau atât de puţini pastori, încît la un moment dat unui pastor îi reveneau chiar şase biserici. Pentru a lichida această situaţie cele două instituţii baptiste de învăţămînt superio, una din Bucureşti şi alta din Oradea au început să scoată tot mai mulţi absolvenţi în pastorală, fiind posibil şi învăţămîntul la fără frecvenţă (f.f.). Din 1994 pînă în prezent (n.a. 2011) au apărut 18 noi generaţii de pastori, absolvenţi de litere, asistenţă socială, muzică şi (cîteva de) didactică. Din nefericire aceştia nu au fost educaţi în spiritul ucenicizării întreprinse de Cristos şi foarte puţin în cel al misionarismului. Ca urmare, absolvenţii secţiilor duble (teologie-litere, muzică, asistenţă, didactică) nu şi-au adus aportul în primenirea Bisericii, ci au devenit în mare parte “consumatori şi producători de programe” ecleziale.

Acei “lucrători”, absolvenţii de teologie pastorală mult aşteptaţi au apărut, dar impactul lor a fost neglijabil sau aproape nul, datorită faptului că între aceştia şi procesul natural, biblic, de ucenicizare, nu a existat o simbioză benefică pentru biserică. În schimb ei s-au dedicat activităţii pompieristice de rezolvare a problemelor ce ţin de rutina Bisericii. Din această cauză, cu toate că erau tot mai mulţi lucrătorii, impactul acestora la ţintă a fost neglijabil pentru că majoritatea lor nu s-a au devenit acei lucrători de care pomenea Isus.

3. Biserica Baptistă din România a pus accentul pe tradiţia sa, pe alianţele cu alte biserici din străinătate şi pe multiplicarea de literatură de factură creştină care nu a avut prea mare  legătură cu specificul naţional, cultural, social al poporului român, aducînd şi promovînd tipare ce i-au îndepărtat mai degrabă decît i-a apropiat pe cei care ar fi dorit să ducă o viaţă spirituală în ascultare de Domnul şi de Cuvînt.

Manualul clasic al creştinismului pe înţelesul tuturor, Scriptura, a fost înlocuită cu false reţete de succes. De la “Evanghelizere masivă” la zecile de cărţi, majoritatea de factură americană, împreună cu misionari coreeni, americani, germani, britanici, infuzia de materiale şi metode străine nu au avut efectul scontat, astfel că în ciuda importului de lucrători şi a unui “seceriş mare”, acesta a devenit tot mai mic, astfel că Biserica Baptistă din România se micşorează pe zi ce trece. Cu excepţii minime teologia baptistă nu a intrat în dialog cu teologiile ortodoxe, catolice sau luterane şi reformate, astfel că absenţa dezbaterii teologice Bisericile nu a cauzat explozia Bisericii, ci impolzia ei, aceasta fiind preocupată mai ales de apărarea propiilor ziduri şi tradiţii, nu de transformarea în asemănarea lui Cristos sau de iniţierea unui dialog teologic.

4.  Biserica Baptistă din România a devenit tot mai dependentă de cler, implicarea laicilor în vestirea Cuvîntului şi luarea deciziilor fiind neglijabilă.

Dacă Mărturisirea de credinţă baptistă susţine (în teorie) că baptiştii nu au cler acest lucru nu este adevărat (în practică). Există biserici în care cei ce predică sunt doar pastorul sau pastorii, el/ei impunînd luarea unor decizii vitale pentru Biserică. De cele mai multe ori pastorul nu locuieşte cu turma, nu a fost ales din biserica locală care i-a observat darul, integritatea şi dedicarea. El este absolventul unei forme superioare de învăţămînt, darul său de pastor nu a fost confirmat de-a lungul timpului în mod natural de biserică. Dimpotrivă,  el a convins biserica printr-o campanie fulger că el este lucrătorul mult aşteptat pomenit de Isus. Pastorul profesionist domină Biserica baptistă astfel că acest tip de credincios specializat pe acest job este singurul care compune comitetul comunităţii baptiste locale, un lucru absolut anormal care în ciuda polarizării existente în grup lasă să se vadă o atitudine de castă vis-à-vis de restul credincioşilor.

Din această cauză s-a creat o prăpastie între baptistul de rînd şi pastorul care este privit în mod fals ca un alt tip de creştin, mai special, mai aproape de Domnul.

Publicat de: http://tinyurl.com/7rl4le8

 

By cornelilioi Posted in Diverse

LUMEA UCIDE!!! CUM REACTIONAM NOI?…

 

Vestea primita din Romania despre uciderea fara mila a slujitorilor lui Dumnezeu PINTICAN VASILE si VICTORIA m-a provocat sa public din nou capitolul “SA FII IERTATOR…” din cartea “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”.

Lumea ucide…….cum reactioneaza slujitorii adevarati? Cer razbunare sau se roaga pentru iertarea (din partea lui Dumnezeu, nu a justitiei; justitia trebuie lasata sa-si faca datoria…) criminalilor?

Citeste acest articol sa vezi ce au facut altii IN SITUATII ASEMANATOARE! 

SA FII IERTATOR

 din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

Dovada cea mai buna ca un slujitor are mila se vede in puterea de IERTARE pe care o are.

     Luca scoate in evidenta cuvintele rostite de Isus pe cruce.

     Luca 23:34: “Isus zicea: “Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!”.  Ei si-au impartit hainele Lui intre ei, tragand la sorti.“

     Deasemenea, in cartea Faptele Apostolilor sunt inregistrate cuvintele lui Stefan, primul martir.

     Fapte 7:60: “Apoi a ingenuncheat, si a strigat cu glas tare: “Doamne, nu le tinea in seama pacatul acesta!” Si dupa aceste vorbe, a adormit.“

     Improscat cu pietre de o gloata furioasa, Stefan se roaga pentru iertarea lor, exact cum a facut si Salvatorul sau pe cruce.

     Prima tentatie este sa spui ca e prea dur, prea crud, sa fii omorat cu pietre si tu sa te rogi pentru ucigasi. E adevarat, e prea dur, dar ca lucrator a lui Dumnezeu tu trebuie sa arati mila in orice imprejurare. Mila ta nu are de-a face cu felul cum esti tratat din exterior. Mila nu e conditionata de ceva sau cineva. Mila poti sa o ai sau sa nu o ai. Si daca o ai, nu poti sa o oferi,  sa o refuzi, sau sa o oferi dupa preferinte. O spun deschis, vor fii o multime de situatii cand, ca si slujitor, vei fi pur si simplu maltratat. Dar felul cum vei reactiona si vei raspunde va determina succesul tau ca slujitor. Si va trebui sa raspunzi ca si Stefan, cu iertarea lui Hristos, pentru ca aceasta iertare trebuie sa fie incorporata efectiv in tine, sa faca parte din tine.

     Imi amintesc plin de emotie de inmormantarea sorei June Williams, sotia unui foarte bun prieten al meu, pastor in Alabama, deasemenea mama a altui pastor de acelasi succes ca si tatal sau. O familie perfecta, cu totii slujind lui Dumnezeu. In martie 2003, un om ce a fost de curand eliberat din inchisoare, a pradat o casa mortuala, omorand trei persoane prin impuscare, printe care si sora Williams, directoarea acelei case mortuare.

     In timpul serviciului de inmormintare am putut sa ascult un mesaj din partea fiului victimei, pastorul Terry Williams, unul din cele mai miscatoare mesaje auzite vreodata.    In timp ce ascultam, ma minunam de ce auzeam, de parca cuvintele lui Terry veneau de pe alta lume: “…as da orice sa am posibilitatea sa-mi imbratisez din nou mama inca o data, dar nu se mai poate. Ce pot insa, este sa-l iert pe omul care a ucis-o, si sa ma rog pentru el ca sa fie salvat si sa scape de focul iadului.”

     Ma minunam, pentru ca stand acolo trebuia sa ma lupt cu furia mea insumi de cele cele intimplate, iar el, fiul sorei Williams, arata atata pace si iertare de neinteles. Dupa simtamintele mele de moment, imi venea sa merg cat mai rapid si sa-i aplic o pedeapsa aspra criminalului, dar el, Terry Williams, fiul ranit mult mai mult decat mine vorbeste multimii adunate despre iertare, pe deasupra si rugandu-se pentru salvarea ucigasului.

     Cand sotul sorei June, pastorul Edwin Williams, s-a ridicat sa vorbeasca, ma intrebam ce-o sa zice si el acum, dupa ce am primit o lectie de viata din partea fiului lor. Care va fi atitudinea lui? Si a inceput sa spuna asistentei ca atunci cand s-a dus la casa mortuala si si-a vazut sotia moarta, a inceput sa planga. Toata noaptea a plans; toata ziua urmatoare a plans; toata noaptea care a urmat a plans. Dar dupa aceasta, Duhul Sfint l-a atins dandu-i pace. Noaptea inainte de inmormintare chiar a putut sa doarma.

     Pastorul Williams Sr. a zis: “Am predicat la multe funeralii, de multe ori si acum pot sa va adeveresc ca ceea ce v-am spun inainte si v-am incurajat intotdeauna in Hristos, este adevar. Am predicat ca Dumnezeu nu va lasa, nu va uita si va merge cu voi pana la capat; si acum, in situatia in care ma gasesc, Dumnezeu nu m-a lasat, nu m-a uitat si a fost alaturi de mine pana la acum.”

     Va marturisesc caci niciodata nu am trecut printr-o asemenea suferinta ca si familia Williams, dar cred ca nici nu am simtit vreodata pacea lor.

     Cuvintele spuse, atitudinea aratata, dragostea si mila care izvorau din ochii lor, pacea si siguranta de care dadeau dovada, a atins inima mea pentru totdeauna. Da, cu adevarat, chiar si atunci cand inima iti este sfasiata de durere, tu poti ierta si experimenta o victorie deosebita in Hristos. Da, cu adevarat, in ciuda tuturor circumstantelor tu poti avea bucurie in Domnul.

     O alta marturisire zguduitoare am auzit de la Cindi Lamb, co-fondatoare a organizatiei MADD(Mothers Against Drunk Driver, tradus in limba romana Mamele Impotriva Soferilor Bauti…nota traducatorului), dupa ce fiica ei a fost omorata de un sofer baut. Nu mult dupa accident, s-a predat lui Dumnezeu intr-o biserica din Baltimore pastorita de Howard Hanckock.

     In ziua cand a luat botezul, s-a dus la inchisoarea unde era inchis soferul ucigas, si vizitandu-l i-a spus ca l-a iertat.

     Lucratori, slujitori adevarati a lui Dumnezeu, daca aveti ceva in inimile voastre impotriva vreunei biserici, vreunui slujitor din alta biserica, vreunui membru de rand, sau impotriva oricui, puneti totul sub Sangele Mielului. Numai prin iertare deplina si totala puteti experimenta din nou bucuria prin Duhul Sfint inaintea Domnului.

     Marturia urmatoare va intari aceasta, marturia a doi oameni, unul in varsta iar altul tanar. Intr-o emisiune televizata, domnul in varsta relata cum intr-o zi, dupa ce si-a imbratisat sotia si fiica in fata casei caci urmau sa plece intr-o calatorie, statea in pragul casei si le petrecea cu privirea.  Dupa putina vreme, o masina care facea intrecere cu altele pe strazile publice, pierde controlul si izbind masina femeilor frontal, le omoara pe amandoua in fata sotului si tatalui ramas inmarmurit. Nu ne putem imagina ce a fost in inima si mintea omului luni de zile. Dar omul era credincios. Cand si-a revenit l-a vizitat pe tanarul sofer in inchisoare, iar acesta si-a cerut din toata inima iertare pentru raul facut. Vazand sinceritate si parere de rau pentru cele intamplate, crestinul nostru l-a iertat, a continuat sa-l viziteze, chiar l-a ajutat sa se elibereze inainte de termen pentru conduita exemplara, si acum sunt parteneri de conferinte unde vorbesc despre pericolul intrecerilor auto pe strazi publice. Intrebat cum a putut sa-l ierte pe acel tanar, omul a replicat ca numai iertarea a putut sa-i redea dorinta de viata inapoi.

     Vreau sa te intreb. Ai dorinta de viata din nou? Este ceva ce ti s-a facut si inca nu poti ierta? Continui sa stai in aceasta stare, sacrificandu-ti vitalitatea spirituala? Aminteste-ti din nou cuvintele Mantuitorului, scrise in Marcu 11:26: “Dar daca nu iertati, nici Tatal vostru care este in ceruri nu va va ierta greselile voastre.”  

     ESTE IMPOSIBIL SA CAPATAM IERTARE DACA NOI NU IERTAM.

     Harul deosebit a lui Dumnezeu ne este de ajuns, suficient, daca noi ne incredem in El. Dumnezeu isi apropie harul de noi numai atunci cand cu adevarat avem nevoie de El. Privind de alaturi, ne vine usor sa ne minunam de iertarea si atitudinea semenilor nostri care trec prin situatii grele.

     Dar cand aceleasi situatii apar in noi si in familiile noastre, abia atunci descoperim masura harului care este sau nu in noi si masura harului de care avem nevoie.

By cornelilioi Posted in Diverse

DUMNEZEU SA VA ALINE DUREREA…

Sincere condoleante Dyo si familiei!!!

 

http://dyobodiu.wordpress.com/2012/04/28/la-revedere-vasile-si-victorita/

In conditii de o violenta cum nu se poate crede ca exista intre oameni, socrii mei, Pintican Vasile si Victoria, au trecut in seara de vineri la Domnul.

Dupa ce mai bine de 50 de ani au slujit Celui PreaInalt cu credinciosie, batand drumuri nevazute de prea multi in vestirea Evangheliei, cateva minti criminale le-au curmat, iata, fara pic de mila, zilele. Au fost ucisi, ei, mesageri ai Domnului Vietii.

Au intrat in prezenta Regelui Regilor asa cum au si trait:  brat la brat, credinciosi unul altuia, si in zile cu soare si in incercari.

Rugati-va, va implor, pentru sotia mea (cea care le-a gasit trupurile), pentru mine (prezent si eu la descoperirea grozaviei) si pentru intreaga noastra familie.

Ceremonia funerara va avea loc marti, 1 Mai, ora 13:00, la Biserica Baptista din Sighisoara. Cei ce i-au cunoscut si apreciat pe sotii Pintican sunt asteptati cu aceasta ocazie pentru a-si lua ramas bun de la ei.

By cornelilioi Posted in Diverse

By cornelilioi Posted in Diverse

Suntem unii mai speciali decat ceilalti?

Postat de: ciprians | 25 09 11

Ma-ntreb din ce in ce mai des daca mai exista o descoperire dumnezeiasca in completarea Scripturilor, daca Revelatia scrisa a fost ajustata si adaugita. Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu ma trezesc din ce in ce mai des  depasit de felul in care este transpus  in practica curenta crestinismul (ca sa nu zic pocainta, ca voi fi creditat  de unii — care sunt  la un alt  nivel spiritual —  ca fiind bigot cu limba de lemn) pe care-l reclamam ca avandu-si radacina in invataturile lui HRISTOS ISUS si a ucenicilor Lui.

Avem tot felul de organizatii si miscari de ajutorare, avem misiuni de evanghelizare cu raza scurta si lunga de actiune, detinem o intreaga armata de planuri riguroase si bune intentii. Avem tot ce ne trebuie ca ne calificam individual si in masa pt Imparatie.

Suntem mai speciali decat ceilalti ? Intrati intr-o biserica evanghelica intr-o zi de Sarbatoare a Roadelor (ca tot e sezonul) si va veti convinge! Asta daca mai este necesar. Dar, va rog frumos, ramaneti pana la “spargerea targului” din curtea adunarii si trageti cu urechea la small-talk-urile de-acolo si veti descoperi cat suntem de deosebiti, cum ne muncim sa tragem clar o linie de demarcare intre noi si cei pe care-i desfiintam cu delicatete si diplomatie.

Vreti sa intrati mai adanc  in aceasta cautare? Luati parte la intalniri degajate  (gen agape, pranzuri duminicale) ale liderilor * si veti afla cate luna-s si-n stele despre unii si altii, si daca « aveti noroc »  :D    veti mai afla si vorbe de duh ale unor varfuri si mai speciale ale lumii noastre evanghelice. Astfel, foarte de curand, am aflat o cugetare a unuia dintre cei care se plimba c-un mijloc de transport pe care ISUS sigur l-ar fi refuzat fiind prea special si pe care-l parcheaza anapoda (de parca ar fi singurul!) ; cugetarea spune, cica « din cand in cand, paduchele iese in frunte ! ». Din orice carare (pe stanga sau dreapta) o iei, tot injositor este rezultatul. Unii dintre noi suntem asemanati cu paduchii in comparatie cu fratii mai speciali .

[* tre’  sa recunosc ca intotdeauna mi-a displacut ce-a devenit la noi conceptul de lider spiritual : 50%  dintre noi sunt lideri, iar restul isi doresc sa devina cu price pret (« frate, el e lider la noi in Biserica ! »  so what ? este el mai special ?  se pare ca da, chiar daca directivele de SUS spun altceva : ceva legat de smerenie….dar parca totul e in ceata, nu-i asa ?)]

Eu n-am crescut intr-o familie de evanghelici neaosi si n-am cultura meselor duminicale cu invitati de soi si cu altii surpriza. Dar am participat la cateva (acasa sau in deplasare) si n-am iesit din ele intotdeauna numai imbuibat  de bucate alese, ci si cu un gust amar (nu, nu cred ca era din cauza colecistului   :D   )  in urma discutiilor la care am participat. Mai mult pasiv pt ca si eu ma simt mai special, iar ceilalti sunt de-acord : ma considera fie dificil, fie prea-serios  :D

Am vrut sa scriu o postare – e in faza de ciorna inca – « De ce nu m-a interesat Congresul » , dar nu-si mai are rostul, sunt prea multe interferente cu cea de fata. Plus ca Congresul a fost plin-ochi de lideri de tot soiul.

Dupa ce am scris postarile cu UEO am fost acuzat ca fac jocurile nu-stiu-cui. Fac jocurile Cuiva, e drept, dar ar trebui ca toti sa-I facem jocul. Nu inteleg de ce regulile acestui jocdevin laxe, interpretabile, labile. Nu citim toti aceleasi Scripturi ? Nu ascultam toti aceleasi indemnuri si porunci ? Nu avem toti acelasi LIDER ?

Daca raspunsul este DA, cum se face ca unii suntem mai speciali decat ceilalti ? Cine ne-a facut mai speciali pe unii, pt ca EL s-a coborat la spalarea picioarelor fratilor Lui ! Cine ne ingaduie sa vorbim si sa scriem in halul in care o facem ? Cele mai accesate bloguri si postari sunt cele in care se arunca-n ringul disputelor cuvinte grele ! Unii dintre noi se cred mai speciali daca-si incoarda muschii intelectului si-si expun conceptiile cu desconsiderare si malitiozitate. De cand a devenit mai special sa-l citesti si sa-l citezi pe Plesu cu pretiozitate, decat sa-i acceptam pe ceilalti cu slabiciunile lor ?

M-am tot muncit sa-l inteleg pe Pavel care s-a dat lovit cu neputinciosii si slabit cu cei slabi. A renuntat la unele si la altele pt a nu fi pricina de poticnire pt ceilalti, pt ceilaltimai putin speciali, daca ar fi sa folosim terminologia de pana acum . Pentru noi e mai cool si mai en vogue sa fim piatra de poticnire pt altii. Ce treaba avem noi daca el, fratele e slab ? . Ne amutim launtricul cu : ce sa fac eu daca-i fraier ?

Uneori ajungem chiar sa punem la indoiala existenta lui DUMNEZEU vazand sau auzind despre comportamentul unora mai speciali dintre noi. Cunoastem cu totii exemple de lideri (eu am doua exemple concrete care m-au facut sa ma gandesc insistent la  ce-a facut Fineas in vechime) care au trait intr-o mizera  duplicitate pt ani de zile, crezandu-se mai speciali decat Insusi Liderul lor ! Cum altfel va puteti explica obraznicia si nonsalanta slujirii lor in tot acel timp ? N-aveau acelasi DUMNEZEU  Sfant si Drept ?

Ne consideram  mai speciali, asta e clar !  Dar ce sa facem sa revenim la normalitatea ceruta de Scripturi ?

http://ciprians.wordpress.com/2011/09/25/suntem-unii-mai-speciali-decat-ceilalti/

By cornelilioi Posted in Diverse

Four Problems the Church Has GOT to Deal With!

perry noble

By Perry Noble , Christian Post Guest Columnist
April 26, 2012|11:12 am

#1 – We are answering questions that no one else is asking.

I’m glad that we can debate theology and know terms that make us seem intelligent and cause other people to scratch their heads; however, at the end of the day people are not asking about the five points of Calvinism, the trichotomy or dichotomy of the Spirit or the peccability/impeccability of Christ! They are asking “why is my life falling apart?” Or, “how do I get past the fact that I was sexually molested when I was eight?” Or, “how do I, as a single mom, lead and provide for my family?”

Too many people are so obsessed with their theological labels, I believe, so that they don’t actually have to do real ministry!

#2 – We call laziness “authenticity!”

The church is the bride of Christ–established by Him, purchased by Him and pursued by Him! We have the promises of God and have been empowered by HIS HOLY SPIRIT! We should be doing things BETTER than Apple, BETTER than Disney and BETTER than Google! There is WAY more at stake with what God has called us to! And “Spirit Filled” should not equal poorly planned, thrown together and poorly executed! And…no one should say, “I’m doing this for Jesus” and then follow it up with a half-hearted, piss poor effort. When it came to redeeming mankind Jesus did not search the back corners of heaven to find some under-challenged angel who had nothing to do…HE came, HE did it, HE paid for the sin of the world!!! HE GAVE HIS BEST…His followers should do the same!

#3 – We use “discipleship” as an excuse to not do evangelism.

I’ve heard too many churches say that they are not reaching people because they are too busy making disciples. A few things to consider here…

 ONE – EVERY disciple in the Bible was an evangelist!!! There is not one example of one of the original disciples that formed some sort of holy huddle and gave the rest of the world the middle finger! It is IMPOSSIBLE to become a DISCIPLE if EVANGELISM isn’t a part of the process!

TWO – I have found that every time people in a church says something like what was mentioned above it is simply because they do not know anyone that is lost!!

#4 – We are becoming political and neglecting the prophetic.

Let me be very clear…Christians can and should have political opinions! (Have you ever noticed that those who criticize Christians for having a political opinion always seem to have their own political opinion?) We should vote (and if you don’t then keep your mouth shut when it comes to our country and how it is led!) We should pray for our leaders as the Scriptures clearly teach.

However, the churches main goal should be to declare the Gospel, NOT advance an agenda of a particular political party!!! We should declare God’s message, God’s Word, God’s truth and in God’s way (see John 13:34-35!) Churches than get in bed with politics always wake up the next morning to find their lover gone!!! We should NEVER use the platform God has given us for an agenda other than HIS!!!

http://www.christianpost.com/news/four-problems-the-church-has-got-to-deal-with-73926/

By cornelilioi Posted in Diverse

Mesaj pentru predicatori….

 

Dragi frati care ne aduceti Cuvantul din partea Lui Dumnezeu… Dorintele de mai jos reprezinta ceea ce ne doare si ceea ce am dori sa auzim de la voi… Intelegem ca viata de pe pamant e o sansa de a o trai cu lumea sau cu Dumnezeu. Am ales sa o traim cu Dumnezeu de aceea ne pasa ce sfaturi primim prin predicile voastre. De aceea va rog in Numele Domnului Isus:

Spuneti-ne
 de faptul ca putem avea fanfare si coruri profesioniste, solisti si predicatori exceptionali si totusi, doar sa ne mearga numele ca traim. (vezi Biserica din Sardes).


Spuneti-ne
 ca putem avea programe incarcate de puncte, organizate ca la carte, fara prezenta Domnului in ele. (vezi Biserica din Laodicea careia ii spune Domnul: Iată Eu stau la uşă, şi bat )


Spuneti-ne
 mai multe marturii din viata voastra, din experientele cu Domnul ce le-ati trait voi si mai putine din vietile misionarilor care au trait cu nu stiu cate sute de ani in urma…

Spuneti-le baietilor tineri ca pornogrofia se combate cu monitorul stins si cu Biblia deschisa. Spuneti-le fetelor ca e mai ferice sa fie batatorit covorul din odaita decat cel din fata oglinzii.

Spuneti-ne ca o ora de rugaciune face mai mult decat 10 ore pe yahoo messenger.

Spuneti-ne
 ca NU vom vedea Canaanul daca credem ca Isus e o stanca pe care o lovesti cand ai nevoie de apa. Spuneti-ne ca Isus nu e o trusa de prim ajutor la care alergi doar cand copilul are o boala fizica, ci e acelasi Domn la care ar trebui parintii sa alerge si cand copiii sunt loviti de boli spirituale.

Spuneti-le celor care vin la 9:25 la adunare si pleaca la 12 fara 5, ca Isus a “stat” mai mult timp pe cruce decat stau ei pe scaun.

Spuneti-ne ca diplomele si carierele noastre fara o viata de pocainta reala palesc in fata Mantuitorului.

NU ne spuneti
 ca pacatele mici nu sunt importante. Nu ne spuneti doar de HAR ci amintiti-ne ca Christos e si un foc mistuitor. Spuneti-ne ca Recabitii au fost incercati in singurul lucru care il putea face mai usor din tot ce le-a poruncit tatal lor. Cu siguranta era mai usor pentru Ieremia sa le ceara sa bea vin decat sa isi faca case. Si era mai usor si pentru ei sa se scuze ca cel mai mare proroc din tara le-a cerut asta. Spuneti-ne asadar ca parintii nostrii au fost oameni verticali, care au trait Biblia si noi suntem tentati sa “vindem” principiile lor prin caminele studentesti de la facultate.


Spuneti-ne
 ca bunicii nostrii preferau o vizita la orfani, vaduve sau bolnavi, intre cele doua programe de duminica decat trei ore de somn. Spuneti-ne ca ei posteau 3 zile pe saptamana si mergeau la sapa si lucru la camp toata ziua, iar noi lucram la birou si multi dintre noi nu avem nici macar o zi de post pe saptamana.


Spuneti-ne
 ca ei plangeau la fiecare predica, noi mai mult zambim.

Spuneti-ne ca praful de pe Biblia noastra ne va condamna in ziua judecatii daca nu o citim si nu o traim.

Cand stiti 
ca urmeaza o duminica, sau joi, sau orice alta zi cand trebuie sa ne aduceti un mesaj, va rugam stati mai mult pe genunchi decat in fata buletinelor de stiri.

Spuneti-ne dragi predicatori ADEVARUL, fara sa va fie teama ca nu veti fi alesi la urmatoarele alegeri in comitet. Adevarul a biruit in arenele romane, cu atat mai mult va birui unde sunt oameni care doresc sa-l traiasca.

Spuneti-ne
 sa ne rugam ca Domnul sa scoate proroci, oameni care au daruri de vindecare, nu va multumiti ca in biserica aveti doar oameni care stiu sa spuna poezii. Oratori buni sunt si in lume. Profesionalism gasim si la filarmonica. Ceea ce dorim este mai multe prezenta a Duhului si mai putina prezenta a “noastra”. Mai multa rugaciune si mai putin spectacol. Mai multe predici pentru nevoile noastre si mai putina exegeza si teologie.

Spuneti-ne ca exista si IAD nu doar rai.

Spuneti-ne
 ca putem sti capitole din Biblie pe de rost si totusi sa ajungem in iad daca nu le implinim.

Spuneti-ne ca putem trai langa oameni ca Pavel si totusi sa ne intoarcem la lucrurile lumii din Tesalonic ca si Dima, daca nu avem o relatie cu Domnul personala.

Nu va multumiti
 ca aveti in biserica oameni care va lauda. Nu uitati de roaba cu duh de ghicire care s-a luat dupa Pavel si striga: “Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Diferenta dintre Pavel si alti predicatori a fost ca el nu a amestecat sfintenia cu nelegiurea. Vroia oameni care sa fie sfinti. Si pentru ca vroia asta, a fost batut cu nuiele. De ce? Pentru ca s-a eliberat pe el si pe Sila de…aplauze.

Am citit despre o tanara care 21 de ani nu a fost chemata macar o data la rugaciune cu familia. Si tatal ei slujitor in adunare. Spuneti-le la astfel de parinti capocainta din familie e mai importanta decat cea afisata la oricare biserica din tara la amvon.

Chemati-ne
 mai aproape de Isus, la o viata adevarata de pocainta. Chemati-ne la sacrificiu pentru lucrarea Domnului. Chemati-ne la dragoste si iubire pentru Domnul si pentru frati.

Va multumesc,

Un tanar ce traieste inca in Babilonul acestei lumi, cu fereastra deschisa spre Ierusalim, nu departe de groapa cu lei.

Ps: Cine crede ca acest mesaj e doar pentru predicatori, este rugat sa il reciteasca.

Nota: am decis sa public originalul (asa cum il aveam in arhiva pe email-ul original) acestui mesaj deoarece el pe internet, pe anumite site-uri, apare trunchiat. Chiar si cand a fost publicat in Revista “Cuvantul Adevarului ” nu a fost publicat in intregime (adevarul doare, nu?)… Il cunosc personal pe tanarul care a fost trezit noaptea la ora 4 (22.04.2009) si i s-a incredintat acest mesaj dar care a dorit sa nu-i fie publicat numele deloc, de aceea raspandirea a fost facuta sub “Anonim”. Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa luam aminte!

Publicat pe: http://cristianboariu.wordpress.com/2012/04/24/mesaj-pentru-predicatori/

By cornelilioi Posted in Diverse

agnus dei - english + romanian blog

Ah, cati dintre noi am fost asa cand am invatat la un instrument ? Mai ales daca noi ne-am dorit instrumentul si nu am fost fortati de parinti sa cantam la instrument.  Oare de ce nu avem aceeasi pasiune pentru lucruri bune, ziditoare, sfinte?

Acesti doi sunt astazi adulti, dar acum 5-6 ani au devenit faimosi cu vocile lor in Concertul pentru 2 voci.  Uploaded by TiczonFamily on Oct 6, 2007 (French song)

View original post

By cornelilioi Posted in Diverse

Toată stima!

 

Posted: 25/04/2012 in Întâmplări adevărate

http://mariusbota.wordpress.com/2012/04/25/toata-stima/

 

Deşi sunt un sportiv amator şi îmi place sportul, nu m-am apropiat de subiecte sportive pe aici, prin virtual. Totuşi, în ideea unei conexiuni cu viaţa cotidiană, vă invit la o reflecţie sinceră pe tema respectului pentru adversari, pentru cei care lupta împotriva noastră sau care au păreri diferite de ale noastre, dar care se dovedesc a fi mai bune.

Este cunoscută rivalitatea dintre Real Madrid şi FC Barcelona, dar şi pasiunile care se nasc , nu doar între fanii celor două echipe, ci în întreaga lume, atunci când se dispută vreun meci între cele două combatante. Nu contează locul în clasament, nu contează cine e antrenor sau cine sunt jucătorii, tot ce contează e meciul, ambiţiile care sunt puse în joc. Şi cu toate astea, într-un meci cu o asemenea încărcătură, a fost un moment în derularea istoriei, în care parcă timpul s-a oprit în loc, parcă toţi spectatorii au rămas înmărmuriţi, dar aplaudând. În sezonul 2005-2006, la meciul disputat pe Santiago Bernabeu, stadionul celor din Madrid, toţi spectatorii madrileni au aplaudat, în picioare, golul marcat de Ronaldinho, jucător al echipei adverse. A fost ceva de vis, ca un jucător al echipei adverse, rivala “de moarte” să fie aplaudat de fanii lui Real Madrid; şi asta nu la scorul de 8-0 sau 7-1 pentru Real, ci la 2-0 pentru Barcelona.

Destul cu sportul, trecem la viaţă, la noi, la aplauze, la respect, la stimă, pentru… adversari. Mai se găseşte aşa ceva în atitudinile noastre, în mintea şi în inima noastră? Mai pot respecta “adversarul” care are opinii mai bune  ca ale mele, care are succes, care e apreciat de alţii, mai mult decăt sunt eu? Când o fi fost ultima dată, când am putut felicita pe cel care a fost mai bun decăt mine, pe cel care a reuşit să meargă mai repede decât am mers eu? Şi aici mă refer strict la cel care se dovedeşte a fi mai bun ca mine, prin căi legale, corecte!

Nu ştiu dacă cumva acesta e motivul  principal pentru care suntem aşa dezbinaţi, dar unul dintre motivele majore sigur e! Ne privim încrâncenaţi unul pe celălalt, tot timpul în competiţie cu cel de lângă noi, nu acceptăm că altul poate fi mai bun decât noi şi să îi apreciem meritele. Singurul nostru adversar , ar trebui să ne fim noi înşine, pe acela să vrem a-l depăşi în fiecare zi, tot mai departe şi mai sus să păşim de la zi la zi. Şi atunci poate, în loc de întrecere va fi susţinere, în loc de adversar va deveni coechipier!

By cornelilioi Posted in Diverse

Am cerut putere si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic

postat 20.04.2012, 03:37 de andrei. csb

https://sites.google.com/site/rapidografulvieti/resurse-crestine/eseuri

Nu ai simțit uneori că, sunt lucruri în viață care te sufocă? Nu ai simțit că îți pierzi puterile pe zi ce trece, încercând să ieși din acele probleme  sufocante? Simți totuși că totul este pierdut chiar dacă tu dai totul, vezi ca și cum se prăbușește totul sub picioarele tale, iar tot ce ai zidit se dărâmă în fața ochilor tăi. Ai pierdut o relație cu iubitul tău, s-a despărțit prietena ta de tine? Nu trebuie în primul rând să te sperii. Chiar dacă lucrurile par că nu au nici o scăpare, că totul ajunge la un sfârșit de drum. Sincer, am trecut prin situații ca acestea, dar știi ce? Ai nevoie doar de puțin timp. Dar nu orice fel de timp, pentru că timpul este prețios, trece repede și nu așteaptă pe nimeni, ai nevoie de un timp cu tine însuți. Ai nevoie de un timp de liniște, ai nevoie de o scăpare, undeva departe de lucrurile care te fac să te simți că viața nu are sens.  Lucrul care poți face este chiar simplu… eliberează-ți mintea de toate. Poate pare greu pentru unii, poate chiar imposibil pentru alții, dar nu este așa. Poți încerca să îți pui în program totuși și un timp de relaxare. Unii cred că acesta este un fel de lașitate, că fug de probleme, dar nu este om laș acela care știe să aprecieze timpul care are să mai trăiască pe acest pământ trecător. Alți cred că dacă se luptă cu acele probleme, crize sau chestiuni negative – care înnegresc „pânza” albă care desenează viața lor – pot să iese învingători și să se bucure de victorie. Dar sunt chiar puțini care pot face asta, dacă ești unul dintre acești oameni, vreau sa te felicit că prin asta dovedești că ești puternic și hotărât. Ești unic. 

          Dar dacă nu ești genul acesta de caracter dinamic, atunci sigur ești ca și mine. Eu am trecut prin câteva situații, am înțeles că dacă mă lupt contra acelor „valuri” care năvălesc asupra mea cu putere, și sunt aspre consecințele, dor sau te fac chiar să suferi îndelungat. Deci, eu folosesc tactica numită „Ignoranță”, poate pentru unii pare ceva rău, nepoliticos sau ceva ce nu face un om educat. Nu dragule, „ignoranța” mă ajută să combat problemele care apar în viață. Practic dau „foc la ploaie”, nu este logic, dar pentru mine o furtună nu pot să o înving cu o furtună, am nevoie de ceva ce are mai mare putere. În cazul acesta, focul sunt eu, ploaia este problema. Atunci când m-am luptat contra ei, m-a stins tot mai tare, pentru că apa stinge focul. Putem compara și așa: te zbați în ocean cu toată puterea care o ai, să bați valurile mari care te scufundă. Dar încearcă să nu te lupți, încearcă să te oprești, să aștepți ca valurile să te conducă la mal. Vei vedea că este mai ușor uneori să te oprești. Nu înseamnă că la orice problemă te lași dus de val. NU! Spun asta pentru problemele care chiar trebuie combătute în așa fel ca să te lase în pace. Sunt probleme care cu cât insiști mai tare, cu atât te „scufundă” mai tare. Așteaptă, dă-ți, ție însuți timp… timp liber. Liniștește-ți sufletul de negativele vieții. Mergi într-un loc departe de oameni, singur tu cu tine… spune minții tale „Astăzi vreau să te golesc de toate. Vreau ca aici unde sunt să arunc totul și să îl îngrop.” Nu vei fi laș, nu vei fugi de nici o problemă. Dacă vezi că nu merge odată, sau dacă vezi că nu ai reușit până acum, înseamnă că încă nu ai reușit să te oprești din lupta cu valurile, încă mai încerci să învingi ploaia. Dacă ai putere, te încurajez să continui, asta doar dacă chiar poți învinge problemele tale. Altfel, poți să aștepți. Va trece. Nu îți pierde viața trăind în trecut, sau îngrijorându-te pentru viitor. Îți vei irosi prezentul. Trecutul este istorie, dar trebuie să învățăm din el… prezentul încă nu a trecut, luptă să îți clădești un viitor fericit. Asta depinde de tine!
By cornelilioi Posted in Diverse

Sănătatea Bisericii

Scris de Ghita Mocan
Publicată în joi, 26 aprilie, 2012 la 6:20 în categoria Citate  pe http://www.coramdeo.ro/sanatatea-bisericii

Cred că problema-cheie a bisercilor secolului XXI va fi sănătatea bisericii, nu creșterea ei. Concentrarea exclusivă asupra creșterii pierde din vedere aspectul cel mai important. Când adunările sunt sănătoase, ele cresc așa cum Dumnezeu intenționează. Bisericile sănătoase nu au nevoie de inovații pentru a crește – ele cresc în mod natural. (…) Ultimul lucru de care avem cu adevărat nevoie este o altă teorie despre creșterea bisericii. Lucrurile de care avem cu adevărat envoie sunt răspunsuri la problemele reale care să se fi dovedit eficiente în situațiile concrete ale bisericii. (…) Cred totodată că păstorii sunt cei mai strategici agenți de schimbare care trebuie să se ocupe de problemele din societatea noastră.

Extras din lucrarea Biserica – o pasiune, o viziune, semnată de cunoscutul Rick Warren. Autor îndrăgit în America și nu numai, conferențial bine cotat mai ales la întâlnirile pastorale, el reușește să pună accentele acolo unde trebuie. Fragementul de mai sus este o luptă avizată împotriva artificialității, a rețetelor magice furnizate în diferite materiale de gen. Mă simt confortabil observând naturalețea cu care suntem îndemnați să păstrăm sănătatea comunităților în care slujim. Precum crește un organism sănătos, la fel stau lucrurile și cu Trupul lui Hristos. Vitalitatea Bisericii este direct proporțională cu sănătatea ei. Merită să reflectăm la acest adevăr în aceste vremuri tulburi și indecise. În jurul nostru mișună jumătăți de adevăruri și imoralități de tot felul. Vom reuși oare – ca biserică – să avem un mesaj relevant?! Să ne ajute Dumnezeu.

By cornelilioi Posted in Diverse

CrestinTotal.ro

Vindecarea de moarte sau Un meci pierdut – Radu Muresan

1. Radu Muresan este astazi o stire pe net, maine altcineva va deveni stire pe net. Nu toti, doar unii, mai cunoscuti. Radu a fost Redactor-Sef la Radio Vocea Evangheliei Cluj. In urma lui au ramas 4 copii si sotia. Si mama lui, si Biserica lui, si prietenii lui, si restul familiei, si colegii, chiar si Africa. Si adresa lui de E-mail, si telefonul lui, si planurile lui, si numele lui. In urma cu 2 luni era in misiune in Africa, sa inaugureze un post de radio la care el a lucrat de la zero, un radio cu un potential de peste 1.000.000 de ascultatori.

2. Radu este un “meci pierdut”. Pentru vindecarea lui s-au

View original post 601 more words

By cornelilioi Posted in Diverse

Marius Cruceru

Astăzi am primit o scrisoare tulburătoare. Este din partea unui prieten. N-am răspuns. Poate că n-am avut putere. Poate că îi puteţi răspunde voi, dragi prieteni.

Menţionez că am primit cererea şi acordul spre publicare. De asemenea, doresc să reamintesc faptul că în astfel de cazuri voi modera cu mare atenţie orice alunecare pe uleiul lozincăriilor sau răutăţilor de doi bani.

Dragă Marius,

 

îţi scriu pentru că în ultimul timp am ajuns la concluzia ca nu mai înţeleg mare lucru despre rugăciunea pentru cei bolnavi şi aşa cum se-ntîmplă-n viaţă, au fost cîteva evenimente tragice care s-au înlănţuit şi care m-au făcut să ajung în acest punct.

 

De vreo cîteva săptămîni am fost la înmormîntearea unei fetiţe de 12 ani, fiica unor prieteni de la noi din biserică, care a murit de cancer. Diagnosticul a fost descoperit anul trecut şi ne-a tulburat pe toţi cei care îi ştiam…

View original post 969 more words

By cornelilioi Posted in Diverse

Controversial Site AshleyMadison.com Offers $1M For Proof Of Sex With New York Jets’ Tim Tebow « CBS New York

NEW YORK (WFAN) – Jets quarterback Tim Tebow has steadfastly maintained he is a virginliving the high-profile life of a professional athlete.

Well, controversial website AshleyMadison.com apparently wants to challenge one of Tebow’s core beliefs. They’re offering up big money to any woman who can prove she has slept with the NFL sensation.

CNBC sports business reporter Darren Rovell tweeted the rumblings of a $1 million bounty late Monday.

The company retweeted Rovell and on Tuesday morning issued a confirmation via Twitter: “@darrenrovell @TimTebow – It’s true Darren…we’re just worried it might cost us millions!”

Ashley Madison provides matches for those seeking an extramarital affair. The company is described on its homepage as the “most recognized name in infidelity.”

Throughout his career in both college and the pros,Tebow has proudly declared his devotion to Christian beliefs, which include abstinence until marriage. He is scheduled to appear at two Christian universities this week in Ohio for a forum on “faith and football.”

According to Ashley Madison, it’s more like sex and football.

“Sports and sex (and of course, infidelity) go hand in hand,” site founder Noel Biderman said in a statement, according to Rovell. “If Mr. Tebow is indeed abstaining from adult relationships, I would encourage him to find a nice lady or two and enjoy his youth and fame as much as possible.”

The offer will run through Tebow’s first season in New York, Rovell reported.

(credit: Mike Stobe/Getty Images)

“I guarantee that no man of Tebow’s stature could survive a season in New York without succumbing to the temptations of the city,” said Biderman.

Tebow’s faith-based decision of premarital celibacy has endeared him to many, though it has also been a target of ridicule. Patriots tight end Rob Gronkowski joked earlier this month he’d “‘F’ Tebow to take his virginity” during an appearance at the University of Rhode Island.

Controversial Site AshleyMadison.com Offers $1M For Proof Of Sex With New York Jets’ Tim Tebow « CBS New York.

Popas pentru suflet

Nu, după cum știți nu am fost impresionat de rugăciunile sale pe terenul de joc. Nu cred în providența divină în competiții sportive (mi se pare că a pierdut, săracul, cu toate rugăciunile lui). Nici în mărturia actorilor, sportivilor, afaceriștilor, artiștilor… Nu pot să uit declarațiile unora dintre ei care, în vreme ce Îl proclamau pe Jesus Christ ca Domn al vieții lor își numărau copiii la rând cu femeile. Trebuie să ne umble picioarele pe unde ne umblă gura!

De data aceasta, Tim Tebow are ceva de dovedit! Odată ce și-a declarat abstinența în afara căsătoriei (deocamdată nu este căsătorit) ca principiu de credință și de viață, tentațiile metropolei New York îl vor asalta din toate părțile. Mai ales că una dintre cele mai controversate pagini de internet a lansat un apel sfidător împotriva purității sale: 1 milion de dolari pentru femeia care poate dovedi că l-a corupt pe…

View original post 161 more words

By cornelilioi Posted in Diverse

Îi dai unui om un peşte. Îţi va mulţumi: astăzi nu va muri de foame.

Apoi îi dai o undiţă şi îl înveţi să pescuiscă. După ce ai plecat, o vinde pe 50 de lei şi din acei bani îşi cumpără, ca tot omul, un celular.

Te juri că nu va mai vedea nimic de la tine, în veci. Nesimţitul!

 

Îi dai unui om un peşte. Îţi va mulţumi: astăzi nu va muri de foame.

A doua zi, îi mai dai un peşte. Îţi va mulţumi: încă o zi în care va avea de mâncare.

A treia zi, nu îi dai nimic. Te va blestema pe toţi dumnezeii pentru că eşti un hoţ, un zgârcit şi un ticălos …

 

 Îi dai unui om un peşte. Îţi va mulţumi: astăzi nu o să moară de foame.

A doua zi, îi mai dai un peşte. Îţi va mulţumi: încă o zi în care va avea de mâncare.

A treia zi, îi mai aduci un peşte. “Da’, frate, o bucăţică frumoasă de porc nu s-a găsit în tot târgul ăla?”

dyo

Îi dai unui om un peşte. Îţi va mulţumi: astăzi nu va muri de foame.

Apoi îi dai o undiţă şi îl înveţi să pescuiscă. După două zile îşi agaţă un deget în cârlig.

Te dă în judecată şi vei ajunge să îi plăteşti daune morale în valoare de 5.000 de lei.

View original post

By cornelilioi Posted in Diverse

Pilda caprei cu trei iezi

Scris de Alexandru Nadaban 

Publicat pe : http://pasareaphoenixremixed.wordpress.com

A fost acum un secol şi ceva un moldovean hîtru pe nume Ion Creangă. Din partea mea putea să îl cheme şi John Branch că nu numele contează. Ambiţia mamei sale era să ajungă popă. Dar n-a fost să fie aşa. A ajuns doar învăţător, dar a ajuns să povestească cu prietenii săi. Şi ce prieteni a avut! Oricare dintre noi l-ar fi invidiat.

Personajele povestirilor lui erau foarte diverse: ţărani, boieri, draci, soldaţi, popi, soacre şi alte animale, cam din acelea care îşi fac veacul printre noi. Parcă în fundal se aude o melodie: “Sfîrşitul veacului trăim, cu… ” Printre aceste animale erau capra cu trei iezi şi lupul.

Ca şi Ion Creangă, am şi eu nişte prieteni, parcă şi nişte iezi. Un lup, doi se mai găsesc pe undeva… Cine vrea să fie fierarul?

Deci, să o luăm pe româneşte de la cap, de acolo de unde se împute peştele:

Capra le dă celor trei iezi ai săi o educaţie clară şi benefică: nu faceţi cutare lucru, că n-o fi bine! Şi le cîntă recomandîndu-le să facă lucrul acela doar dacă îi aud şi îi recunosc glasul. Parcă ar semăna cu pilda păstorului cel bun din oarecare evanghelie… Probabil că am vedenii auditive! În fine, preocupată de siguranţa micuţilor iezi, capra (oare o fi aceiaşi capră din pilda ţăranului înţelept şi pilda ţăranului viclean? nu se poate!) le aminteşte de pericolul care pîndea numai la plecarea ei: lupul! (oare o fi acelaşi lup? cred că am devenit paranoic!)

Lupul ăsta avea o caracteristică: putea face rău numai celor mici şi neajutoraţi, numai atunci cînd nu îl vedea nimeni. Acuma că tot am spus asta, parcă lupul nici nu era chiar aşa de rău, că tare seamănă a om. Aşa face şi omul: cînd nu-l vede nimeni şi dacă victimele lui sunt neajutorate, se dezlănţuie! Cam ca la pogromul din Iaşi din iunie 1941.

Şi cum capra pleacă la mol să facă aprovizionarea, lupul profită de situaţie şi începe să cînte pe limba lui iezilor să îi deschidă uşa. Că doar n-or fi proşti! Chiar şi o găină beată şi-ar fi dat seama fără să se uite pe geam că interpretul şlagărului bun de descuiat uşi nu ar fi cîştigat concursul Eurovizion nici dacă ar fi fost din Patagonia! Căzînd la repetiţia cu public, adică cu grupul, lupul nostru se duce să îşi ascută vocea la un specialist în domeniu: la un om. Ce sau cine l-o fi pus şi pe ăsta să-l ajute pe animal? Era naiv şi îşi făcea doar meseria! Oare cu cît sau cu ce o fi plătit lupu? N-are contează!

Deci, cu dinţii acordaţi, cu muşkii încordaţi, cu textul învăţat, cu ockii bulbucaţi  şi cu avantajul că a tras concluziile dintr-o repetiţie laiv, lupul se duce să îşi arate profesionalismul în faţa mititeilor inocenţi. Inocenţi, inocenţi, dar nu au fost ei şcolarizaţi de mama? Ba da, dar degeaba! Şi unde pui că iedul cel mare, îmi scapă numele, sare să-i deschidă lupului uşa, confundîndu-l cu mama. Cel mijlociu nu avea nci el un auz muzical prea bine dezvoltat aşa că, ambii au căzut victimă lupului. Mititelul, ce lua lecţii de vioară sau pian, cu un auz mai fin, reuşeşte să se ascundă sub horn şi sscape. Probabil că era şi negru la culoare, că nici lupul nu era chior!

Cînd vine capra, durere mare. Nu sună la 112 că era prea tîrziu, ci face ceva ce nu recomand nimănui să facă: se răzbună.

Dar capra asta nu era proastă! Era abilă. Trecînd peste detaliile macabre demne de masacrul lui Charles Manson din secolul trecut, capra îl cheamă pe cumătru lup la pomană. Deci nu era vorba de o capră baptistă, nici de un lup penticostal!

Şi pe cînd se delecta cu mîncare chinezească, indiană, cu hotdoguri şi cării, lupul dispare în cuptorul ce îi era parcă predestinat din veşnicie. Ce l-a adus aici? Păi ce l-a mînat la prima şi la a doua vizită: un instinct primar, cel de conservare – îi era pur şi simplu foame! Dar n-a ştiut că aşa ceva nu se face? Poate a ştiut, poate n-a ştiut, dar  era lup, nu vegetarian! Interesant, dar păstorul, ăăă, capra, n-a prevăzut situaţia asta? NU!

Capra şi iedul cel mic se uitară cum lupul se perpeleşte de viu şi îi fac o ultimă urare, căci între cei de sus şi lup era o prăpastie ce nu se putea trece şi un foc ce avea să-l mistuie pe păcătos. Cred că Creangă ăsta nu a prins doar muşte cu ceaslovul în copilărie. Ştia el ce ştia…

Morala 1

Vestea proastă e că aproape toţi cădem la pilda asta.

Morala 2

Vestea Bună e că lupul e prost şi doar el cade în focul veşnic!

http://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2012/04/24/pilda-caprei-cu-trei-iezi/

Suflet în formă

Scris de Ella Roman 25 Aprilie 2012

Publicat de  http://crestintotal.ro/2012/04/25/suflet-in-forma/

Cea mai firească întrebare pe care o femeie ar putea să o adreseze altei femei este  ,,Ce-ţi spui dimineaţa când te priveşti în oglindă?”. Ce vezi dincolo de forma feţei, trăsături mai mult sau mai puţin de top, micile semne particulare sau riduri?

Îţi susţii privirea în luciul oglinzii şi te gândeşti că ai nevoie urgent de crema cea de toate zilele; eventual şi de o cantitate decentă de rimmel, fond de ten, dermatograf şi un strop de luciu roz?! Însă produsele tale preferate de îngrijire, dincolo de utilitatea lor practică, au grijă să mascheze ceva din tine. Cu adevărat, ritualul de îngrijire personală nu ar trebui să fie o opţiune ci o necesitate dar dacă în vocabularul tău principalele cuvinte sunt ,,şic”, ,,sexy” ,,în formă”, şi altele asemenea; iar dincolo de straturile de celule care îţi alcătuiesc armonios tenul, nu poţi să vezi şi să descrii mai nimic, când nu poţiformula o frază care să-ţi dezvăluie onest sufletul; înseamnă că ai un trup în cea mai bună formă dar nu şi un suflet în formă.

Suntem conştiente toate că femeia descrisă în Proverbe 31 nu e idolul adolescentelor nici modelul tinerelor. Să fie de vină faptul că nu apare la TV şi nu pozează pentru reviste de modă?! Iar dacă ar defila pe un podium la vreo prezentare a noii colecţii de genţi de primăvară a designerului Cutărescu, ar da impresia că e o călugăriţă rătăcită. Asta nu pentru că ,,femeia de vis” a lui Solomon ar fi urâţică sau ştearsă ci pentru că farmecul şi frumuseţea ei nu sunt din şi pentru lumea aceasta. Ea nu îşi datorează cinstea brandului Zara, nici puterea sau drăgălăşenia acelor pantofi absolut mirifici din vitrina de la Mango. Isteţimea ei nu izvorăşte din micile poveşti zilnice despre ultima cură de slăbire eficientă sau ultimul film memorabil, şi cu atât mai puţin din alegeri pe care trebuie să le ia cu privire la cea mai bună coafeză, cel mai modern salon de masaj sau cele mai noi trucuri de seducţie a minţilor.

Femeia aceasta care a trăit cu mii de ani în urmă dar are ,,fiice” şi în secolul XXI, este descrisă în termeni apreciativi nu datorită produselor nemaipomenite de îngrijire pe care le foloseşte, deşi se spune printre rânduri, ca despre un fapt obişnuit dar nu esenţial că ,,îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură ” (Proverbe 31:22) ceea ce denotă că era o femeie îngrijită cu aspectul fizic şi nu îngrijorată de el; ci datorită calităţilor ei înalte care se convertesc în fapte. Ea a scris istorie datorită vieţii ei simple dar nu ordinare în totală dependenţă de Cel care a inventat frumuseţea şi nu oboseşte niciodată să o reinventeze.

Dumnezeu vrea să te ştie în cea mai bună formă fizică ca să îi poţi sluji cu voioşie dar doreşte cu orice preţ pe care va trebui poate să-l plăteşti să I te alături în călătoria în sufletul tău, unde te va antrena cu cele mai bune aparate de ,,fitness ceresc” că să ai sufletul în formă. Bunătatea, credincioşia, înţelepciunea, facerea de bine, nu se obţin ci se primesc în dar ca rezultat al alergării tale pe ,,banda” lui Dumnezeu. Crezi că El nu doreşte ca, copila Lui să fie frumoasă, ba chiar cea mai frumoasă? Te-ai gândit la faptul că aspectul tău, sufletesc şi fizic, e una din priorităţile Lui?! Însă tendinţa noastră de a ne purta singure de grijă în privinţa aceasta, ne face să nu folosim oglinda lui Dumnezeu şi ,,produsele” Sale de îngrijire interioară, pentru că nu putem lăsa din mână oglinjoara noastră prăfuită care nu are cheie pentru ,,salonul” din suflet. Dacă vei renunţa la a fi obsedată sau îngrijorată de trupul tău, îngrijindu-ţi întâi sufletul la prima oră a dimineţii, vei descoperi cu uimire că atunci când nu-ţi mai pasă decât de un suflet în formă maximă; trupul tău va fi doar cealaltă faţă frumoasă a unui suflet frumos.

Am ghicit că biserica nu predică adevărul

Postat de Laurentiu Nica 

WEDNESDAY, APRIL 25, 2012

Ştiu că ceea ce veţi citi în acest articol va crea un şoc pentru mulţi – este ceea ce mi-am propus aici. Ceea ce urmează nu este un material pentru adulţi şi nu trebuie citit ca atare.

Într-o marţi seara mă aflam la o biserică oarecare şi aşteptam să înceapă programul; am ieşit afară şi aşteptam să vină cineva cunoscut, oricine, nici eu nu ştiam pe cine aşteptam atunci. În clipa următoare cineva m-a salutat şi m-a întrebat ce fac şi, în timp util, i-am răspuns că aştept pe cineva. Apoi în mintea mea s-a născut gândul că l-aş aştepta pe Isus şi dacă El ar veni la slujbă în acea biserică. Nu a venit. Cel puţin nu cum îl aşteptam eu.

Am plecat brusc din acel loc, foarte îngândurat, parcă deja cădeam într-o stare de melancolie şi depresie spirituală. Unii din cei care mai intrau în acea biserică deja parcă citeam pe feţele lor că veneau acolo din aşa de multă obişnuinţă; acum la biserică, apoi la băutură din nou; acum la biserică, apoi la ţigară din nou; acum la biserică, apoi la curvit din nou… Mai are rost să continui? Dacă da, citiţi mai departe, dacă nu, ignoraţi acest articol, aşa cum am spus anterior, nu este un articol pentru adulţi…

Este o stare de plâns acum. Stăm să vedem ceva bun şi vedem doar ceva obişnuit. Vrem să vedem ceva schimbat şi vedem doar ceva uzual. Ne rugăm să avem trezire şi ne trezim cu crimă în biserică. Orice ar fi, numai bine nu mai este. Nu întrebaţi pe Dumnezeu de ce, că nu veţi primi răspuns acum, nici mâine şi poate niciodată. Răspunsul este în geamul spart de deasupra uşii bisericii; cineva şi ceva a umbrit lumina care intra şi aducea o mică licărire de speranţă; altcineva si altceva a umbrit-o şi a adus groază şi greaţă. După cum spunea un renumit predicator plictisitor, “dacă cineva crede că trăim clipe de trezire spirituală, se înşeală amarnic! Sunt clipe de criză şi iar criză!” (nu dau numele lui, acest articol nu dă vina pe nimeni, nu daţi cu bâta, vă rog)

Când priveşti la acest tablou îţi poţi imagina nimic mai mult decât regrete şi regrete, rugăciuni fără răspuns şi ruşine fără teamă. Sunt rămăşiţele care le lasă o biserică devastată de adevărul parţial şi pasiv predicat, de religia care este ridicată la rang de închinare şi întruchipare, la o rămăşiţă de oameni loviţi parcă cu bună ştiinţă să creadă şi să continue să perceapă o serie de idei născocite şi născute din convingerile unei generaţii care nu a ştiut niciodată că relaţia cu Dumnezeu este ceva continuu, spontan, plinătate de viaţă, lipsă de monotonie şi atmosferă de slavă.

Cu mai bine de o lună în urmă (adică în martie 2012) am fost vizitat de un necunoscut care dorea să plece într-o localitate cunoscută a fi cel mai bun târg de maşini şi flecăreli lumeşti; bazat pe ideea unui bun coleg şi amic de al meu că, dacă vrei ceva flecăresc, poţi găsi şi în România aşa ceva, i-am spulberat puţin speranţa acestui necunoscut de a mai face acest pas de avânt spre a merge să-şi îndeplinească scopul propus. Venise cu un alt tip, pe nici unul dintre ei nu îi ştiam – şi mi-aş fi dorit să nu îi ştiu nici acum, dacă nu se dezvăluia primul să se auto-prezinte, lipsit de orice fler de modestie. Suntcutărescu, de la postul tv n, mi-a spus el. (Nu mă întrebaţi cine este pentru că nu are esenţă acest aspect aici. Mulţumesc.) Da? – i-am răspuns eu puţin uimit. Din mulţii cutărescu de care auzisem eu pe net sau de la tv ori din alte surse, acum nu mai ştiam de unde să-l iau şi să vadă ăsta că eu aveam puţinhabar despre el. Nu era cel care îl văzusem eu odată la tv, dar auzisem că ar fi oameni de acest gen şi la noi în România. “Şi chiar poţi să faci cutare şi cutare lucru?”, l-am întrebat eu. Se auto-afirma că a depăşit şi pe alţii. Apoi a scos o carte de vizită de culoare neagră, care mi-a aruncat-o parcă înfipt pe masă, alunecând uşor spre unul din nasturii de la cămaşa care o purtam atunci (în fine, nici nu mai ştiu cu ce eram îmbrăcat, dar cred că dacă nu aveam ceva cu care să barez lovitura, poate mă alegeam cu o zgârietură de la aşa înfigătoare neagră!)

“Sunt pocăit acum”, mi-a spus el.

Atunci am tresărit. Parcă vroiam să fiu plăcut surprins – şi asta s-a şi întâmplat. L-am întrebat la ce biserică merge şi ulterior am testat dacă cunoaşte pe o anumită persoană din acea biserică; a trecut testul. I-am spus şi eu la ce biserică merg, după care mi-a întins mâna şi m-a salutat cu “fratele meu”, o expresie care mai apoi aş putea să o declar a fi una din iluziile sale de moment. Mi-a spus site-ul lui şi să îl caut pe internet, apoi a plecat cu rugămintea să îi găsesc o ofertă spre a putea pleca unde îşi propusese.

Mai târziu a venit un coleg de al meu şi i-am spus cine mă vizitase, dar lui nu prea îi venea să creadă, deşi “vedeta” îl salutase exact când el intra în birou. Amândoi eram uimiţi, eram deja pe site-ul lui şi ne uimeam ce poate el să facă… ca mai apoi să tragem concluzia că “am fost duşi cu vorba” – o altă tehnică de abureală în masă.

Anterior venirii colegului meu am uitat să menţionez că “fratele” îmi oferea regretele lui de ceea ce se întâmplase la biserica unde mergeam eu, şi m-a invitat la biserica lui. Frumos gest, ce să zic. Era ca şi când ar fi spus, fain la noi, dar la voi se dă cu bâta şi pică pereţii peste voi! Doar după ce a plecat m-am gândit la ceea ce spusese el. Cu ce era mai bună biserica lui decât a mea, sau mai bine zis, cu ce era mai bun el? Căci cuvintele lui l-au trădat mai mult decât acţiunile sale: din vorbe ne-a făcut, vorba vine. Dacă v-aş spune şi cine era persoana respectivă mi-aţi da nu doar dreptate, dar l-aţi căuta să vă dea autografe… tipic românesc, nu?

După cum orice faptă din această ţară este judecată şi prin prisma credinţei religioase a cuiva, atunci când se întâmplă un eveniment, orice, oricum, oricând, e bine ca cei din media să dea de ştire la toţi ce apartenenţă religioasă are acea persoană. Un om, asemenea “fratelui” cu care am avut de a face mai sus, a apărut recent la un alt post tv şi, logic, datorită popularităţii sale crescute, au început şi ziarele să îi dea târcoale; dar aia de ce e aşa, dar aia cum explici tu, dar eşti credincios, mergi la biserică, etc.? Acolo mi s-au oprit mie ochii astăzi când citeam cuvintele lui – şi sper şi cred că ele nu au fost alterate sau modificate sau exagerate, aşa cum media scrisă sau nescrisă o face întotdeauna: “De mic am fost dus la biserică de către părinţi şi bunici. Sunt … (cenzura îmi aparţine, doar e blogul meu, fac ce vreau aici), dar acum nu mai cred în Dumnezeu, aşa cum e el prezentat la biserică.” (nu ofer sursa, am cenzurat citatul, nu mai e original…).

Am rămas “mască” din nou când am citit de câteva ori ceea ce a spus el, că nu mai crede în Dumnezeu, deşi a mers atâta timp la biserică, şi nu mai crede în Dumnezeu, aşa cum este prezentat la biserică. Se făcuse linişte în mintea mea. Păream că citesc ceva repetat să văd dacă nu cumva am citit ceva în repezeală şi am interpretat vizual un alt cuvânt, dar nu, nu mă înşelam. A spus-o pe şleau, direct, fără regrete, simplu şi la subiect. E un regret că citesc şi citez aşa ceva, dar tot un regret este când menţionez şi meditez la ideea că ceea ce am scris aici este pura realitate: în biserică nu se predică adevărul.

Prietene, cred că vei găsi cel puţin un motiv să condamni articolul meu ca fiind infectat cu ceva necurat. Poate că îţi dau dreptate, însă nu totală. Suntem obişnuiţi cu parţialităţi, de ce să nu facem un compromis, nu? Dacă tot mergi la o biserică, şi îţi place sau nu ceea ce faci la biserică, ce rost are să nu vorbim despre ea şi neconcordanţele din cadrul ei? — Replica asta aş fi spus-o şi live dacă aveam să fiu provocat, de ce nu ar fi mers şi pe blog, nu?

Pe vremea când eram student am fost întrebat de către un profesor care era motivul pentru frecventarea unei biserici; nu trebuia să merg la o anumită biserică, am ales unde să merg personal, asta mi s-a părut a fi atunci democratic. Am răspuns că am fost la biserica cutare în calitate de spectator; se aştepta ca eu să răspund că am fost să fac o slujbă, oricare, orice, ceva neînsemnat, în tăcere, no nameanything, dar nu, nu eu, cel puţin nu atunci. În acel moment alegerea mea nu mai era democratică, era cam liberală. Inactiv şi pasiv şi am ajuns să fiu trimis la o anumită biserică, pe drept vorbind, împotriva voii mele de cele mai multe ori, confruntat cu oameni tari la cerbice şi personalităţi imposibil de plăcut. Aceasta mi s-a părut a fi comunistic – mi se dicta să fac ceea ce nu făceam, să realizez ceea ce era în scop să întreprind, şi să demonstrez că se poate, deşi personal nu vroiam aşa ceva. Calităţile acestea puse într-un cadru neplăcut mie au devenit nimic altceva decât un imposibil mediu care, de fapt, rupea ciclul familiarităţii şi al complacerii de sine – e ceea ce facem cu toţi la biserică pentru a forma o comunitate neroditoare – impasibilitatea şi iresponsabilitatea.

Photo by charismanews.com

O altă biserică, unde totul decurgea de la foarte bine în sus, a ajuns să vadă şi ce este aia faliment financiar. Astăzi am citit despre o renumită biserică unde mii şi mii de oameni s-au întors la Dumnezeu în anii care s-au scurs; mă comparam uneori cu ei şi îi puneam ca standard pentru ceea ce vedeam la biserica pe care o frecventam. Nu ştiam eu în 2005, sau anii de după, că ceea ce vedeam atunci avea să ajungă acum în prag de faliment. Şi totuşi, undeva s-a stricat ceva.

La ei a început cu regrete, ulterior au fost aduşi la realitate şi au avutrevitalizare, iar acum au intrat în faza de regresii din cauza finanţelor.

Mă uitam iar la noi la români (culmea, şi la noi începe cu R chiar numele naţiei noastre…) şi noi am experimentat revitalizare pe vremea când eram persecutaţi de comunişti, după revoluţia din 1989 am avut parte de regresii din mai multe puncte de vedere, ca acum să fim într-o adâncă stare de regrete… De ce ne-ai scos Moise din Egipt? Nu era bun acolo usturoiul şi ceapa? Cam aşa am transpune azi vorba românilor, “Doamne, de ce ne-ai scos din persecuţie să regretăm vremea de atunci?

Poate că ne-am gândi că totul este un ciclu, trebuie să ajungem iar la primul R; dacă ar fi toate aşa de simplu precum şi spunem… cred că am rezolva mai repede multe lucruri. E precum imaginea alăturată, ceva este în progres, dar nu se merge mai departe, aştepţi şi tot aştepţi şi nu se întâmplă nimic. E dezastru starea asta, parcă produce monotonie, plictiseală, uscăciune, ură, etc. Nu cred că avem nevoie de ciclu în progres, ci cred că avem nevoie de o rupere pentru a vedea unde suntem de fapt.

Vedem că mergem prost, că mergem aiurea, că mergem în jos, dar ne place! Acolo nu mai e nimic de făcut. Acolo e moarte completă; dacă vei interveni în acea situaţie vei vrea să mori singur, dacă nu te va omorî cineva mai devreme sau mai târziu (nu ai auzit încă de crime la pocăiţi sau la nepocăiţi din presă? dacă nu cu vorba, merge şi cu fapta, şi aflăm toţi că erau de la noi din curte şi din grajdiul de lângă…)

Atâta timp cât dormim şi visăm ceea ce ne place, trăim nimic altceva decât un coşmar. Isus nu ne-a chemat niciodată să trăim în zone de confort şi complacere personală. Dacă am realiza urgenţa nevoii noastre şi de am ieşi odată din ea, am face o mişcare mai bună decât un şah-mat! Acum, pe drept vorbind, după ce citeşti aceste rânduri, ai putea să spui şi tu că autorul şi-a dat cu părerea şi a cam nimerit-o… în biserică, dacă s-ar predica adevărul, am avea schimbare, schimbare, schimbare! 

Oricare ar fi reacţia ta acum aş vrea să cred că există dorinţă pentru această schimbare în tine. Dacă ştii că ceea ce ai făcut până acum era monotonie şi retrăire în Egiptul spiritual, e vremea nu doar să ieşi din Egipt, dar să şi scoţi Egiptul din tine! Dacă vrei să scapi de mândrie trebuie să o scoţi afară şi să ieşi din cercul ei reciclabil! Acelaşi lucru îl poţi aplica la orice domeniu unde ştii că nu există un progres vizibil în viaţa ta, în slujirea ta, în munca ta, în ceea ce eşti şi faci tu. Dacă ceva nu merge bine, ai ghicit! În tine nu se predică adevărul! Dacă s-ar predica adevărul, ai fi provocat, ai fi transformat, ai fi… diferit! Ce poţi face azi,  nu lăsa pe mâine! 

Religia cu gloante oarbe…

Publicat de Nicolae Geanta Miercuri 25 Aprilie 2012

Luni, în Intercity de Oradea, o controloare drăguţă m-a întrebat curioasă de ce subliniez pe carte. I-am spus că aleg muniţie. O oră mai târziu, a revenit, s-a aşezat în faţa mea pe banchetă, a deschis porhartul de „naş” şi zâmbind, mi-a vârât sub nas un volum de religii orientale. „Şi eu caut spiritualitatea”, mi-a şuşotit încântată. „Ştiu de ce citiţi religii chinezeşti”, i-am replicat de i-am dilatat pupilele. „Pentru că v-au dezamăgit creştinii”, am punctat. 

N-a infirmat. Apoi a început să elogieze liniştea adusă de filosofiile tibetane: „Mă-nvaţă să trăiesc frumos”. „Aşa o fi, am asigurat-o, însă aceste religii sunt un fel de puşti cu gloanţe oarbe. Apeşi pe trăgaci, fac bubuitură, scot fum, au recul, sar cartuşele pe jos. Dar esenţialul lipseşte: ţinta rămâne neatinsă! Pe când Evanghelia lui Hristos doboară ţintele semeţe”. I-am spus că nu doar budismul, hinduismul, confucianismul, yoga sau islamul, trag gloanţe oarbe. Nici religiile tradiţionale – catolicismul şi ortodoxia, şi nici protestantismul, nu nimeresc ţinta cel mai ades.

Religia cu gloanţe oarbe e atunci când umblăm cu cuţitul la cizmă şi cu cruciuliţa la gât, când am întinat patul înainte de căsătorie, dar slujitorii cultici ne pun indiferenţi cununa pe cap, când copiatul la şcoală e ceva normal, când „avem voie” să divorţăm, să avortăm, să curvim, iar biserica nu ia nici o măsură împotrivă-ne. E atunci când 12 ani ni s-a predicat religia în şcoală, şi nu ne-a atins nici măcar odată inimile. 

Religia cu gloanţe oarbe e în noaptea de Înviere, când ţinem lumânarea în mână şi pachetul de Kent în buzunar la spate. Apoi a doua zi la 7,00, luăm anafură, şi la 12 dansăm manele. E atunci când avem icoana Domnului Isus atârnată de perete, iar sub ea, sudează dracu’ din televizor!
Religia cu gloanţe oarbe e atunci când duminica tinerii cântă în corul bisericii, dar sâmbăta au fost la discotecă. E atunci când sticla de bere nu ne mustră cugetul dalmaţian. Sau când trece farfuria la colectă şi punem 1 leu de hârtie, deşi avem portofelul burduşit cu bancnote de-o sută.

Religia cu gloanţe oarbe e atunci când citim Biblia şi facem ce ne trece prin cap, ce dorim. Când spunem că suntem creştini dar nu ştim nici o rugăciune, nici un verset. E atunci când ne chinuim să nu mănâncăm „de dulce”, dar fumăm, când carnea de porc e păcat dar concubinajul e acceptat, când se face fanatism din sabat dar biserica a devenit un yaht de croazieră, nu o corabie de salvare!

Religia cu gloanţe oarbe, e atunci când ani de zile se predică de la amvon, sau din altarul bisericii, şi nu se pocăieşte nimeni! Nu e rod. Adică dăm predici de îmbălsămat un mort, ar spune Reinhard Bonnke.

Religiile orientale, sau confesiunile creştine, sunt gloanţe oarbe atunci când nu ucid păcatul. Au adepţi dar n-au închinători în adevăr, au clădiri dar n-au foc viu pe altare.

Dacă într-un conflict armat, glonţul omoară pe cel lovit, gloanţele lui Dumnezeu aduc viaţă acelor ce-i atinge! Interesant, Domnul e bun lunetist!

http://nicolaegeanta.blogspot.com/2012/04/religie-cu-gloante-oarbe.html