03 | February | 2013 | ENCOURAGE by cornelilioi

Nicu G.

“…….am început să cântam altfel de cântece, folosind instrumente, să ieșim pe strada la evanghelizare, mai târziu să lucrăm în casele de copii, sa organizam tabere – ȘI ASTA a fost deranjant. Nu a fost vorba de teologie, ci de practicile noastre. Învațătura oferită, consilierea personala, implicarea în slujire i-au făcut pe tineri să rămână aproape de noi – deși asta însemna izolarea lor în cadrul bisericilor de care aparțineau. Astfel, la un moment dat aveam un grup de 35 -40 persoane care nu mai erau acceptate în biserici, dar avusesera experiența unui alt fel de viață creștină și doreau să o continue. Am început biserica în 1998, după tabăra naționala de la Voroneț, una deosebit de puternica spiritual – când un grup de slujitori din Bucovina au venit sa preia controlul și să opreasca ”discoteca”– atunci am realizat că încapațnarea mea de a rămâne împreună cu frații nu se mai justifica. Ca și misiune crestină, NU eram parte a nici unei structuri bisericesti, astfel atunci când am declarat intenția de a functiona ca și biserica am fost abordați pentru a deveni parte a Cultului penticostal, insa condițiile impuse pentru asta erau inacceptabile. Practic ar fi trebuit sa renunțăm la tot ce ne facea diferiți de celălalte biserici, și nu am fost gata să plătim acel preț……”