Being a pastor can be one of the most enjoyable and fruitful roles to play in the scheme of God‘s redemptive story. Not only do you get to see lives transformed by Christ (Col 1:28), but you also get to be an active part of seeing that process and relationship move forward. It is this growth toward being more like Christ that drives what we do. We’re driven to see the church grow, people grow, and gospel opportunities grow. However, if we’re not careful, the most important area of growth can become neglected, our own spiritual growth.

VOTEZ

de Mina Ianovici

Să îşi facă florile partid,
Iar pădurile să aibă sindicate,
Ca să aibă rost să merg la vot
Şi mă duc să le votez pe toate.

Să îşi facă munţii coaliţii,
Apele să-şi scrie o platformă
Şi am să strig şi eu atunci” TRĂIASCĂ
Visul care îmbracă altă formă”.

Visul care seamănă cu apa
Florile, pădurea şi câmpia,
Visul care vede totul altfel
Şi altfel înţelege România. 

Merg să votez munţii, marea,
Primăvara. Zilele de toamnă însorite,
Primele ninsori când vine iarna.
Votez zâmbetele gratuite.

Votez tot ce nu aşteaptă confirmare,
Tot ce e risipă de frumos.
Învăţ de la flori şi de la soare
Să dau totul fără vreun reproş.

Posted by Silviu Firulete pe iunie 8, 2012

Un bogat om de afaceri creștin a decis că este timpul să-și lase un succesor la comanda companiei sale. În loc de a se orienta spre unul din directorii firmei sau copiii săi, el a decis să încerce ceva deosebit.
Într-o zi şi-a convocat tot executivul, care era format din tineri, şi le-a spus:
– Dragii mei, a sosit timpul să-mi numesc un înlocuitor la conducerea companiei, în calitate de manager general (CEO). Aşa că decizia mea este ca unul din voi să ocupe acest post.
Toţi au rămas şocaţi, în timp ce şeful a continuat:
– Astăzi intenţionez să vă dau fiecăruia câte o sămânță, o sămânță specială. Vreau ca să luaţi sămânța aceasta acasă, s-o plantaţi, s-o udaţi şi apoi exact peste un an să veniţi cu planta care a răsărit şi crecut din această sămânţă. Cu acea ocazie voi analiza planta fiecaruia şi după un criteriu personal voi alege viitorul manager general.
Un tânăr, pe nume Jim, a fost prezent la întâlnire şi, asemenea fiecăruia, a primit şi el o sămânță. A plecat acasă şi cu entuziasm a împărtășit soţiei planul şefului. Soţia l-a ajutat să găsească un vas potrivit, pământ de calitate îmbunătățit cu îngrășământ natural, şi apoi a plantat sămânța. În fiecare zi Jim turna apă în acel vas şi astepta cu nerăbdare să vadă un semn că sămânța a încolţit şi o mică plantă şi-a făcut apariţia. După vreo trei săptămâni, colegii lui vorbeau despre seminţele lor şi despre plantele care au început să răsară. Jim urmărea cu atenţie vasul în care plantase sămânţa, dar nimic nu se întâmpla. Trei, patru, cinci săptămâni au trecut, dar în vasul cu pământ nu se vedea niciun semn de încolțire şi creştere. Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Jim se simţea falimentar în încercarea lui de a face sămânța să se transforme în plantă. Au trecut şase luni şi nimic însă nu se întâmplase în vasul cu pământ al lui Jim. Cu nespusă părere de rău, Jim şi-a dat seama că omorâse sămânţa. Fiecare din colegii lui aveau deja pomi, plante, iar el nu avea nimic. Oricum Jim a hotărât să nu spună colegilor săi nimic din experienţa lui eșuată. El a hotărât, însă, să continue să ude sămânța şi să-i adauge îngrășământ, cine ştie? Poate într-o zi sămânța va încolţi.
După exact un an, fiecare din cei ce primiseră o sămânță de la şef şi-au adus vasele lor cu plante pentru a fi inspectate. Jim a spus soţiei că el nu îndrăzneşte să meargă la companie cu un vas gol. Soţia însă l-a încurajat să fie cinstit cu ceea ce i s-a întâmplat. Deși a simţit un gol în stomac gândindu-se la experiența pe care o va avea, şi poate cea mai jenantă experienţă din viaţa lui, şi a hotărât totuşi să dea ascultare sfatului soţiei.
Astfel, în ziua hotărâtă pentru inspecţie, Jim şi-a luat vasul în care nu era decât pământ şi s-a prezentat la sala de conferinţe a companiei. Când a intrat în sală, Jim a fost şocat de varietatea de plante din vasele colegilor lui. Plantele erau minunate: diferite în culori şi mărimi. Jim şi-a pus vasul pe podea şi mulţi din colegii lui au bufnit în râs, şi alţii l-au compătimit sincer.
Când şeful şi-a făcut apariţia, a salutat membrii executivului rotindu-şi privirea asupra tuturor. Jim căuta un colţ cât mai îndepărtat pentru a se ascunde.
– Wau! Ce plante minunate, copaci, flori aţi crescut voi! a spus seful. Astăzi unul din voi va fi numit managerul general al companiei.
Deodată, şeful l-a descoperit pe Jim în colţul cel mai îndepărtat al sălii cu vasul său gol. A rugat pe directorul financiar să-l invite pe Jim în faţă. Jim a îngheţat! El a început să gândească cam aşa : şeful şi-a dat seama de eşecul meu. Mare lucru să nu mă concedieze.
Când Jim a ajuns în faţă, şeful l-a întrebat ce s-a întâmplat cu sămânţa lui. Astfel că Jim a trebuit să-i spună istoria sa. După ce Jim a terminat, şeful a spus ca toată lumea, cu excepţia lui Jim, să ocupe un loc. Apoi, arătând cu mâna spre Jim, a spus:
– Iată-l pe noul vostru manager general. Numele lui este Jim.
Lui Jim nu-i venea să creadă. Jim falimentase total în plantarea seminţei. Cum putea el să fie manager general cu un asemenea eşec?
Apoi şeful a continuat:
– Cu un an în urma, am dat fiecăruia din cei prezenţi în această sală o sămânţă. V-am spus să luaţi sămânţa, să o plantaţi, să o udaţi şi să mi-o aduceţi astăzi înapoi. Ceea ce voi nu aţi ştiut este că toate semintele pe care vi le-am dat au fost fierte şi toate au fost seminţe moarte care nu aveau cum să încolţească. Toţi, cu excepţia lui Jim, mi-aţi adus pomi, plante, flori. Cand v-aţi dat seama că sămânţa pe care v-am dat-o eu nu încolţeşte, aţi înlocuit-o cu altă sămânţă procurată de voi. Jim a fost singurul care a avut curajul şi cinstea de a aduce vasul cu planta mea în el. Pentru acest motiv el va fi numit managerul general al companiei mele.

Dacă plantezi cinste, vei culege încredere;
Dacă plantezi bunătate, vei culege prieteni;
Dacă plantezi umilință, vei culege măreție;
Dacă plantezi perseverenţă, vei culege satisfacție;
Dacă plantezi respect, vei culege perspectivă;
Dacă plantezi hărnicie, vei culege succes;
Dacă plantezi iertare, vei culege împăcare;
Dacă plantezi credință în Isus, vei avea o recoltă bogată.

Atenţie: ce plantezi azi, vei culege mâine…

http://totalschimbat.ro/2012/06/08/ce-plantezi-aceea-culegi/

Posted on june 5, 2012 by barthimeu

Mai tuturor ne plac sintagmele biblice. Când ele devin pancarte, sau scuturi protectoare e cu atât mai bine.. Ele dau bine la public, mai ales când e vorba să ne promovăm anumite planuri.

În materie de  „liderșip” ( mai degrabă  șop decât lider  ) când e să vină vremea alegerilor de comitet, dar mult mai vârtos, cele de păstor, e foarte adesea  uzitată  sintagma  „s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă”.

Doctorul  evanghelist o menționează în contextul istoriei Bisericii Primare, când realmente această conjugare divin-umană avea acoperire faptică. Era în era  înflăcărată a lucrării Duhului Sfânt prin și printre apostoli.

Astăzi lucrurile stau sensibil  schimbate. Atât de schimbate încât finul analist A.W.Tozer ajunge să  diagnosticheze în termeni sumbrii, realitatea. Parafrazând  spusele marelui  și prolificului pastor și scriitor  creștin ce-a marcat secolul XX prin lucrrarea lui, vom spune: „Atât de puțin a mai rămas din prezența Duhului în viața Bisericii, încât dacă s-ar lua acel puțin , lucrurile s-ar derula în virtutea inerției fără să fie simțită multă vreme  această lipsă.”. Revenind la tematica  de mai-sus, credem că nu greșim când afirmăm că în cele mai dese cazuri, din sintagma amintită a rămas doar a doua jumătate: „s-a părut nimerit … NOUĂ”.

Ce altceva sunt aranjamentele de culise, sforăriile  unor grupuri de interese, asocierile  bazate pe afinități (subculturale, financiare, istorice ș.m.a..), acceptarea doar a unor propuneri, configurarea premeditată a portretului robot al viitorului  păstor, decât indicii indubitabile ale  tristei realități în care ne zbatem.

Acest „NOUĂ” e atât de pregnant, încât atunci când vine vorba de metoda de elecție, orice îndoieli dispar. Amprenta democratică se simte. Votul, ca unealtă, e din greu și la greu folosit.  Se fixează praguri electorale, se stabilesc  un număr  de tururi de scrutin după cum o cere situația.  Că se schimbă anumite reguli în timpul jocului electoral, asta nu mai deranjează pe nimeni. „Ai noștri să iasă!”- restul nu importă…

Ce urmează, se cunoaște. Se vede. Se trăiește….

Toate invocările ulterioare de genul: „Doamne revarsă  har!”, „Doamne adu vremuri de trezire spirituală!”, și câte altele, sunt nu doar inutile, dar și ipocrite.  Ce trezire,  care har, când Duhul a fost abandonat  „în mod deliberat și creativ”?!?  Și ne mai mirăm de raptusurile, de disoluția autorității din Biserică.

Apatie, lehamite, indiferență: numele vostru e biserică! 

http://barthimeu.wordpress.com/2012/06/05/o-sintagma-ciuntita/ 

  Solicitam in mod public pozitia dumneavostra (chiar printr-un Comunicat) despre jignirile si injosirile aduse in ziarul EVENIMENTUL ZILEI din 5 iunie 2012 de catre autorul Radu Tutuianu in articolul intitulat: “1.000 de țigani urlând din toți bojocii: „Glorie, osana, mărire!”. Cum s-au făcut mielușei sectanți cei mai fioroși oameni din văgăunile Moldovei“. De aceasta data, aceste insulte chiar pot sa duca la: “…atingerea imaginii Cultului Crestin Penticostal….ce se poate rasfrange asupra credinciosilor penticostali.”

Si ca o curiozitate personala: “…in eventualitatea ca astfel de evenimente se vor repeta…”, ma refer la articol nu la botez, ce fel de “sanctiune” va primi Radu Tutuianu?

Citiţi mai mult: 1.000 de țigani urlând din toți bojocii: „Glorie, osana, mărire!”. Cum s-au făcut mielușei – Reportaj > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/1000-de-tigani-urland-din-toti-bojocii-glorie-osana-marire-cum-s-au-facut-mielusei.html#ixzz1wy4BDEoc
Continue reading →

Posted on MAI 29, 2012 by Dionis Bodiu

Am avut în sfârşit ocazia să ascult să aud şi eu mesajul pe care l-a avut Părintele Necula la Beiuş, găzduit de Fundaţia Cireşarii, datorată invitaţiei făcute de Vladimir Pustan. Da, este mesajul acela ocazionat de Duminica ortodoxiei, unul “de natură să îndurereze şi să semene incertitudine în rândurile credincioşilor” penticostali, cum zicea într-un comunicat Comitetul executiv al cultului.

Acum, nu ştiu câţi credincioşi au fost realmente îndureraţi şi confuzaţi de predica Părintelui Necula. Pot să vă spun cum am auzit eu mesajul, evanghelicul de mine, ca unul care, ipotetic vorbind, dacă circumstanţele ar fi permis acest lucru, aş fi putut lua parte la acea adunare a Cireşarilor la Beiuş. Chiar dacă nu am fost în sală, m-am aşezat confortabil în fotoliu şi l-am ascultat pe părinte – chiar l-am văzut! – vorbindu-ne despre ortodoxie.

Ce am simţit? Îndurerare? Nici cât negru sub unghie. Dimpotrivă, am văzut un om radiind de pasiune şi de bucurie în împărtăşirea credinţei sale. Am văzut un om care ştia pentru ce face umbră pământului, fericit că Dumnezeu i-a dat un rost pe lume. Am văzut un o care găsea împlinire în fiecare aspect, excentric în opinia noastră, ce ţine de chemarea sa preoţească.

Am văzut un om găsit de Dumnezeu. Ajuns la Cristos el se bucură de harul ce i s-a dat în biserica sa, aşa ortodoxă cum este. Unii dintre noi ar zice că nu prea are de ce să se bucure, noi cei care atât de puţin ştim să ne bucurăm ce ni s-a dat de către Dumnezeu în umblarea nostră evanghelică (botezaţi în oţet, cum se spune, nu fără un pic de temei).

Spuneţi-mi voi, oameni buni, cum să pot fi eu îndurerat de bucuria lui?

Poate voi fi rămas cumva în dubii ascultându-l pe părinte? Să-mi fac bagajul spre ortodoxie acum?

Părintele Necula sugera că pot fi diverse mărturisiri ale umblării cu Dumnezeu şi că ele nu înseamnă neapărat duşmănie: Evanghelia nu ni s-a dat înspre dezbinare în Cristos. Nu şi-a propus să ne facă pe toţi ortodocşi, ci să ne-o prezinte, conştient fiind de miturile ce o înconjoară în percepţiile noastre cu privire la ea. A cunoscut mai multe tipuri de relaţionare la Cristos, adventistă, baptistă, penticostală şi le-a mărturisit fiecăreia recunoştinţă pentru amprenta lor în viaţa sa. Aici ne-a dat o lecţie: adesea văd evanghelici care mătură din umblarea lor anterioară pocăinţei tot ce avea odată iz ortodox, ca şi cum acea parte a vieţii lor este ruptă de întreg. ( Mă rog, s-ar putea ca paradigma conversionistă să ne joace feste aici: pentru ca trecerea să fie cât mai spectaculoasă, e musai ca groapa din care ai ieşit să fie cât mai neagră şi mai adâncă.)

Vă readuc aminte că eu mi-am început căutarea de Dumnezeu – sau invers, El a început să mă atragă spre Sine – prin ortodoxie. Nu am rămas acolo pentru că, spre deosebire de Păr. Necula, eu am avut trasată de Dumnezeu o altă cale, cu alte rosturi. Dar nu am socotit niciodată trecerea prin ortodoxie drept o rătăcire (rătăcirea a fost ateismul în care m-am complăcut până pe la vârsta de de 20 de ani); dimpotrivă, am rămas recunoscător revelaţiei pe care am primit-o în acele vremuri despre faptul că nu trăiesc într-o lume haotică, supusă doar unor oarbe legi naturale, ci într-un Univers aflat sub controlul Creatorului său. Ştiu de unde am plecat şi unde am ajuns; la fel şi părintele. De aceea pot să îl ascult, să mă bucur cu el, călcându-i pe urme în spiritul mărturisitor, dacă nu în tipul de umblare pe acest pământ.

Văzând chipul molipsitor de fericit al părintelui Necula, m-am întrebat cum ar fi să vorbesc eu într-o dumincă, a baptiştilor, într-o adunare de ortodocşi. Ar fi un test interesant pentru mulţi dintre noi. Unii ne-am trezi că trebuie să le predicăm Evanghelia, aşa cum ştim noi că se face … cine ştie. Nu vă spun răspunsul meu: asta e o taină pe care doar Domnul o cunoaşte. Vă pot spune altceva: m-am bucurat să îl aud, am fost încurajat de mesajul lui către o tot mai caldă apropiere faţă de Dumnezeu şi de copii Săi cei multi-denominaţionalizaţi.

Se cere un alt tip de aluat, o altă naştere (?) poate, ca să putem avea parte de bucuria lui Cristos peste graniţele noastre omeneşti, artificiale, lipsite oricum de rosturi practice. Credeam că ni se trage din vremile de demult, din comunism. M-am înşelat: virusul inchizitorial, cel care l-a infectat pe Torqemada provocându-i teribila intoleranţă la orice este necatolic, a suferit doar nişte mutaţii minore în ultimele secole. Nu îl interesează ce fel de regim este la putere; îşi poate împlini lucrarea în orice vreme. Şi-a schimbat doar armele: nu se mai joacă cu focul, ci cu bloguri, communicate şi clarificări.

Şi, uite aşa, Filipeni 4:4 rămâne în continuare pentru noi o frumoasă – şi mincinoasă – lozincă de paie. Bună de pus pe calendare pocăieşti cu floricele, peisaje şi animăluţe drăguţe.

http://dyobodiu.wordpress.com/2012/05/29/sa-ne-bucuram-sau-sa-ne-intristam-cu-parintele-necula/

By Stoyan Zaimov , Christian Post Reporter

Pastor Andy Stanley recently left some Christians questioning his stance on homosexuality after preaching a message on grace and truth that included an account of a gay couple last month. He told The Christian Post he may issue a statement in the near future.

The man and his partner wanted to serve as volunteers at the church, but Stanley explained that the two men were committing adultery since one of them did not finalize his divorce yet and thus could not serve as volunteers.

The “messy” story, as Stanley described it, ends with the gay couple, the first man’s ex-wife and their child, as well as her new boyfriend and his child from another relationship, all coming together to worship together at a big service at North Point Church. The pastor refers to them as an example of a modern day family. Christians, he said, are called not only to hold on to the truth, but also to grace which includes forgiveness and love.

That message prompted a few Christian leaders, including Dr. Albert Mohler of The Southern Baptist Theological Seminary, to ponder whether Stanley was condemning only adultery and not homosexuality.

“Stanley clearly and repeatedly stressed the sin of adultery, but then left the reality of the homosexual relationship between the two men unaddressed as sin,” Mohler wrote on his blog this week. “To the contrary, he seemed to normalize their relationship. They would be allowed to serve on the host team if both were divorced. The moral status of their relationship seemed to be questioned only in terms of adultery, with no moral judgment on their homosexuality.”

Dan Delzell, pastor of Wellspring Lutheran Church in Papillion, Neb., also commented that Stanley seemed to send “mixed messages.”

Both Mohler and Delzell are hoping the Georgia pastor will clarify his stance and “affirm the biblical declaration of the sinfulness of homosexual behavior, even as he preaches the forgiveness of sin in any form through the death and resurrection of Jesus Christ,” as Mohler stated.

http://global.christianpost.com/news/pastor-andy-stanley-responds-to-questions-over-homosexuality-stance-74262/

Posted on 3 mai 2012 by Petrica Moisuc

Un crestin avea impresia că este smerit şi se simţea bine în această stare.

De câte ori mergea la spovedit spunea că este cu păcate, că este slab, că nu-şi împlineşte datoriile sale aşa cum ar trebui…Şi se îndulcea din aceaste gânduri şi vorbe crezând că are harul smereniei.

Preotul a observat mândria ascunsă a crediciosului şi l-a pus la încercare zicându-i:

– M-am întâlnit cu nişte cunoscuţi de-ai tăi şi mi-au vorbit rău despre tine, mi-au spus că eşti cam nepăsător, cam leneş, mi-au spus că dai impresia că eşti credincios, dar eşti un om ca toţi oamenii.

Atunci credinciosul s-a umplut de mânie şi foarte supărat şi-a categorisit “pârâşii” printre cei mai mari duşmani ai săi care nu merită să fie luaţi în seamă.

Atunci preotul i-a zis întristat:

– Frate, ai crezut că eşti smerit, dar ai trăit în înşelare. Smerenia ta a fost mândrie poleită cu smerenie.

Morala:

EU….

TU….?

http://petricamoisuc.wordpress.com/2012/05/03/mandrie-poleita-cu-smerenie/

Posted  by barzilaiendan

Dezinformare

Un nou venit către altul, care stătea la umbră lângă un câine:
– Domnule, câinele dumneavoastră mușcă?
– Nu, domnule.
Omul dă atunci să se joace cu câinele, dar acesta îl mușcă rău.
– Mi-ați spus că nu mușcă …
– Ăsta nu-i câinele meu. Al meu este acasă.

http://barzilaiendan.wordpress.com/2012/04/28/dezinformare/

by PREOT VASILE FILAT on 4 MAY , 2012

Întrebare:

Buna dimineața, părinte Vasile. Cu permisiunea dumneavoastră ași dori sa va supun analizei un caz real ca mai jos si v-asi ruga sa stabiliti din punct de vedere biblic vinovatia fiecarui individ implicat:
-A si B lucreaza la o institutie
-intr o zi ambii incalca una din reguli pentru care conform legii ar putea fi concediati
-isi amintesc ca un anume C cunoaste pe D o persoana din conducerea institutiei, asa ca apeleaza la el pentru ajutor; in plus A si B promit lui C ca vor da o suma de bani pentru ca D sa le rezolve problema
– D face in asa fel incit A si B sa nu mai fie concediati si cere lui C ca sa primeasca banii promisi
– A si B insa refuza sa mai dea banii vazindu se acum cu sacii in caruta
– D se infurie si decide sa i monitorizeze pe ascuns pe A si B
– C banuieste asta caci l-a auzit pe D amenintind  insa nu avertizeaza pe A si B in mod direct caci nu-l crede in stare de asa ceva pe acesta
-intr o buna zi A incalca din nou aceeasi regula si de aceasta data este pasibil de concediere, D razbunindu-se astfel pentru neseriozitatea lor.  Din pacate, astfel de cazuri se intimpla des in ziua de azi. Va multumesc anticipat si Doamne ajuta!

Toți cei implicați în acest caz s-au făcut vinovați înaintea lui Dumnezeu, înaintea altor oameni și unii față de alții.

Vina persoanelor A și B (infractorii) 

Dacă persoanele A și B au încălcat reguli pentru care conform legii ar fi putut concediați, era corect să meargă la șeful lor nemijlocit, să-și recunoască vina, să-și ceară iertare și să primească răspunsul șefului lor așa cum avea să fie. În Cuvântul lui Dumnezeu este scris:

Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.  (Proverbele lui Solomon 28:13)

Așa se întâmplă fiecărui om care nu vrea să-și mărturisească păcatul și să se lase de el, ci ascunde un păcat prin recurgere la altul. Așa și persoanele A și B, ca să-și ascundă păcatul au recurs la mită, adică au oferit bani ca să corupă pe cineva și să întoarcă dreptatea. Iertarea este corectă, dar coruperea prin bani este murdară și păcătoasă. Ba mai mult, ei au implicat și pe persoana C și au făcut-o complice la fărădelegea lor prin faptul că au făcut-o să mijlocească înfăpturea unui păcat. Gândirea aceasta este foarte periculoasă și unii oameni chiar ajung să creadă că pot face așa și cu Dumnezeu. De exemplu, am discutat cu oameni care știu că au făcut crime grave, dar merg și donează sume mari la biserici, sau chiar își fac răstigniri (troițe) în fața casei sau la răscruci sau la fântâni și cred că în felul acesta au mai îmblânzit sau cumpărat cumva pe Dumnezeu ca să nu le mai țină în socoteală vina pentru păcatele loSă nu se înșele nimeni în privința aceasta, pentru că plata păcatului este moarta și în Cuvântul lui Dumnezeu este scris:Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să necurățească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9) 

Persoanele A și B trebuie să se grăbească să meargă la șeful lor, să-și recunoască vina păcatului și să promită că nu vor mai proceda astfel dar și să fie gata să primească orice hotărâre va lua șeful, chiar dacă va fi concedierea, pentru că va fi conform dreptății.

Vina persoanei C (mijlocitorul care mărește păcatul) 

Dacă era un prieten adevărat cel ce a mers să mijlocească, nu proceda astfel, ci avea să-i îndemne pe A și B să recunoască vina, să nu-și mai ascundă păcatul și să aștepte îndurare de la Dumnezeu și de la șeful lor. Avea să procedeze astfel chiar dacă sfatul lui avea să pricinuiască durere.

Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase. (Proverbele lui Solomon 27:6)

Persoana C s-a făcut complice la această fărădelege prin faptul că o ascunde și încă o mai și încurajează și tot el/ea  a mers să ispitească pe persoana D să ia mită. Uneori poate fi așa și în privința relației cu Dumnezeu. Unii preoți sau pastori sunt ispitiți să închidă ochii la păcatele cunoscute ale oamenilor doar prin simplu motiv că ei oferă donații considerabile bisericii. Cine face așa se face vinovat de un mare păcat. În cartea prorocului Ezechiel mai este scris:

Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. tu trebuie să asculți Cuvântul are iese din gura Mea, și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: “Răule, vei muri negreșit?” și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, ar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoracă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în neleguirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul. (Ezechiel 33:7-9)

Nu închide ochii la păcatele aproapelui tău și spune-i despre consecințele păcatelor pentru că altfel te faci vinovat de ele și de sângele celui ce le comite.

Vina persoanei D (cel ce ia mită) 

Persoana D știe foarte bine că A și B au făcut un lucru rău și că persoana C îi ascunde și astfel îi încurajează să facă mai departe rău. Ba mai mult, persoana D, în mod mișelesc, decide să profite și să-și scoată un câștig mârșav din neleguirile persoanelor A, B și D. Persoana D ia mită ca să sucească dreptatea. Nu va scăpa nepedepsit de Dumnezeu care spune:

Ce lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi. (Proverbele lui Solomon 15:27)

Foarte repede îl vor ajunte și pe el păcatele și banii pe care i-a luat ca și mită nu-i vor aduce nici o bucurie și nu-i vor ajunge ca să se refarcă după nenorocirile care îl vor ajunge din urmă.

Am însă o veste bună pentru toti implicați în această fărădelege. Persoanele A, B, C și D pot primi iertare deplină de la Dumnezeu prin credință în Domnul Isus și prin intrarea în Noul Legământ. Grăbiți-vă să vă împăcați cu Dumnezeu pentru că oricine crede în El este iertat, iertat deplin. Grăbiți-vă să vă mântuiți sufletele de la mânia viitoare care va veni peste tot pământul. Așa să vă ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net/sfaturi-practice/mita-ascundere-faradelege/