Atenţionare: Inspirat dintr-un fapt aproape ireal.

Merg cu maşina pe şoseaua îngustă, încet, fără grabă; din când în când îmi permit să arunc câte o privire admirativă către colinele din depărtare, de un verde ireal … Sunt trezit din reverie după o curbă şi trebuie să încetinesc, chiar să opresc: în faţa mea stă un bou mare, bine făcut, aşezat de-a latul drumului. Şade nemişcat, impasibil, cu privirea îndreptată înspre păşunea din faţa sa.

Prin spatele lui nu este loc suficient de trecere şi risc să alunec în şanţ; prin faţă ar fi ceva spaţiu, însă cornele lui nu îmi dau prea multă încredere. Opresc maşina şi cobor. Fără să ajung prea aproape de el, încerc să îl îndemn să facă vreo câţiva paşi în faţă. Nici un rezultat. De ciudă, la un moment dat, încerc să-i vorbesc pe limba sa:

– Muuuu!

De data asta, desi până acum nici…

Având în vedere că d-l D.P. Aligică a fost prudent văzând textele incriminate și nu s-a pronunțat categoric, înclin să cred mai degrabă că povestea asta arată altfel.

Și că, în esență, nu e vorba de Ponta și doctoratul său, care nici nu interesează pe nimeni cu adevărat, la urma urmei. Căci Ponta e un procuror a cărui activitate nu cred că e condiționată de titlul său universitar. Poate să facă rechizitorii corecte fără particula „dr.” înaintea numelui.

Și mai cred că, în substratul poveștii, avem o chestie mai nasoală decât un plagiat amărât, pentru o „manga” cum laude. Mă tem că e vorba despre o metodă consacrată, de un tipar al delăsării și dezinteresului pentru acuratețea informației, pentru calitatea muncii, pentru acribia cărturărească de odinioară, pentru seriozitatea ce (presupunem că) există la acest nivel de studii.

Dacă tot a făcut o listă bibliografică a autorilor folosiți în lucrare, de…