din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”
Tu trebuie sa stii cine esti cu adevarat. Trebuie sa fii constient cine te-a chemat la slujire. Trebuie sa nu uiti niciodata cine este Sursa si Ispiratia ta, si sa-ti amintesti tot timpul in fata Cui vei da socoteala de ispravnicia ta.
Tu esti vorbitorul Adevarului. Tu esti omul lui Dumnezeu. Nimeni si pentru nimic in lume nu-ti poate lua locul. In slujba incredintata tie tu esti de neinlocuit.
Charles R. Brown, fost rector la Divinity School in cadrul Yale University, a revizuit istoria bisericii si a scos in evidenta marile impliniri in domeniul arhitecturii crestine, liturghiei religioase, artei si muzicii crestine. Dar in acelasi timp a concluzionat ca acolo unde lipseste vocea omului vorbind despre Numele si Puterea Dumnezeului Celui Viu, se vede in mod ireversibil declinul vietii religioase (in acel loc).
Nu trebuie de subestimat importanta cruciala a predicarii Cuvantului si nici ascunderea adevarului despre schimbarea pe care a facut-o in istoria lumii Cuvantul Lui Dumnezeu.
Cine poate uita schimbarea dramatica care a avut loc in Ninive, oras cu peste 120,000 de locuitori adulti, in urma predicarii Cuvantului lui Dumnezeu de catre Iona, cand tot orasul s-a pocait in sac si cenusa?
Sau predica vizionara a lui Ezechiel, in valea oaselor uscate, cand o armata intreaga de oase au inviat?
Sau predica cu lacrimi a lui Ieremia care a avut impact asupra unei natiuni intregi?
Sau predica pocaintei a lui Ioan Botezatorul care culmineaza cu declaratia publica: “Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!” (Ioan1: 29)?
Sau predica lui Simon Petru din ziua cinzecimii cand 3000 de suflete au fost salvate pentru Hristos?
Sau predica lui Stefan in fata Soborului care ii face pe marii preoti sa se simta taiati la inima, sa scrasneasca din dinti impotriva lui si sa-l omoare cu pietre, nesuportand sa auda adevarul (Faptele Apostolilor 7:54-59)?
Sau predica lui Filip care a trezit intreaga Samarie si a adus o mare bucurie intregului oras?
Cine poate sa uite predica lui Petru in casa lui Corneliu Sutasul in urma careia Duhul Sfant se pogoara peste neamuri, schimband istoria bisericii pentru totdeauna?
Sau predica lui Pavel in fata imparatului Agripa care aproape produce increstinarea imparatului (Faptele Apostolilor 26:28)?
Cine poate uita celebra expresie despre misionarul Charles Finney care, in urma unei evanghelizari intr-un oras, spunea despre el: “cand Finnly a sosit in oras nu erau crestini; cand a plecat numai erau pacatosi”.
Sunt predici care, dupa multi ani, inca imi staruie in memorie:
– James Cross predicand “Cine stie, in afara de Dumnezeu, ca ai fost ridicat tocmai pentru o vreme ca aceasta”;
– C.R. Spain predicand foarte insuflat despre“Oamenii mici a lui Dumnezeu”;
– Dr. Charles W. Conn cu “Banul Pierdut”, o adevarata piesa de arta;
– E. V. Cobb cu predica “Cand Dumnezeu apare ce vei raspunde?”;
– Wade H. Horton implorand pe Dumnezeu in “Asculta-ma inca o data numai”, predica rostita in Texas cu ocazia unui Camp Meeting, pe vremea cand eu abia incepeam sa predic. Mesajul lui m-a dus pe genunchi unde, in lacrimi si suspine, m-am rugat tot timpul pranzului si toata dupa masa.
Dumnezeu intotdeauna a ales oameni smeriti, nebagati in seama care sa fie folositi prin mesajul lor la intoarcerea pacatosilor, cutremurand lumea pentru salvarea sufletelor pierdute.
va urma…SA PROVOCI LUAREA DE DECIZII
Nu de mult cineva m-a întrebat cum stau cu pocăinţa. “Foarte bine!”, am răspuns eu zâmbitoare. Mirat de un asemenea răspuns bun acel om mi-a spus: “De mult nu am mai auzit un asemenea răspuns”. Atunci am stat şi m-am gândit cât de puţini oameni mai stau bine cu pocăinţa. Cât de greu ne vine să spunem că stăm tot mai bine cu Isus, şi cât de uşor ne plângem şi bolborisim vrute şi nevrute. Ne vine tot mai greu să stăm tari pentru Hristos şi tot mai mult suntem nefericiţi din cauza “necazurilor”. Duminica trecută l-am auzit pe misionarul Cornel Urs povestind despre copiii din Burundi, Africa. Deşi abea mănâncă o dată la trei zile, aceşti copii majoritatea orfani se roagă în limbi şi-L laudă pe Domnul într-o biserică fără ferestre şi uşi. Iar noi, creştinii civilizaţi şi moderni ne plângem de una alta. Tare rău mai stăm într-adevăr cu pocăinţa!Eu zic să privim în jurul nostru. Cât de binecuvântaţi suntem! Chiar în acest moment un biet copil moare de foame şi o femeie este nevoită să-şi vândă trupul pentru a supravieţui. Iar noi, ce facem pentru aceste suflete? Ce facem pentru sufletele noastre defapt?… cum stăm cu pocăinţa?
,,Pentruce deslegaţi măgăruşul?“34Ei au răspuns: ,,Domnul are trebuinţă de el.“
ENCOURAGE by cornelilioi 